|
Mi-am inceput maratonul de filme de Halloween. Cu un film prost. Unul despre un psihopat sadic care nu ucide efectiv oamenii ci, in ideea de a-i pedepsi pentru ca reprezinta ceea ce este rau in societatea contemporana, ii supune la torturi psihologice astfel incat sa comita ei insisi crime sau sa se sinucida. Si despre politistul batran negru si partenerul sau mai tanar care incearca sa-l prinda pe ucigas. Plus regie MTV-style, scene (cica) foarte disturbing si un final complet neasteptat. Asta ar putea fi un copy-paste dintr-un review la Se7en. Dar filmul pe care l-am vazut eu e Saw, de care auzisem de la diversi oameni lucruri bunicele. Si ma asteptam sa fie macar inspaimantator. Nu e. E slab regizat, si copiaza cu nerusinare de unde apuca. Mult Se7en (doar ca acolo, dilemele morale erau intr-adevar interesante) -in general mult Fincher-, niste The Usual Suspects (doar ca acolo, revelatia finala chiar are sens si schimba cu ceva situatia), plus elemente de prin diverse alte filme/videoclipuri/whatever.
Deci, Saw - 4/10 (pentru ca nu pot sa neg ca are good production values, in special pentru un film independent).
Scariest moment: Cel in care iti dai seama ca ai pierdut 2 ore din viata uitandu-te la chestia asta.
Apoi, Carrie al lui De Palma. Un film care, la fel ca si The Exorcist (poate chiar mai mult), reuseste, pentru mine cel putin, sa spuna o poveste interesanta independent de aspectul horror (desi are mai multe momente tensionate reusite decat Saw). Putine filme horror ar functiona si lipsite de momentele supranaturale sau violente, dar Carrie este unul din cele care ar fi aproape la fel de bune. Si De Palma reuseste sa creeze si suficienta tensiune cat sa poata fi iertat pentru preluarile din Hitchcock, aflate la granita dintre referinte legitime (buchetele de flori din Vertigo) si furt (sunetele de vioara din Psycho).
Carrie, 8/10 (considering it's a horror movie)
Scariest moment: Crucifixul cu ochii aia galbeni. Si evident ultima scena.
|