[Alex Leo Serban]

:lol: 8) :lol:


apai da, tocmai asta-i !! povestile se dovedesc atit de simple.. ce naiba tre sa incilcie atita drumurile pin'la calmul si firescul (de fapt) final!

ca, orice ai spune, e tare naclait filmul.. incendiu, moarte acolo, matusa, moarte, aparitii pe care lumea le considera fantomatice, preferabil sa fie asa in fapt, dar nu is asa de fapt, , cancer, televiziune, restaurant, lazi frigorifice, drumuri cu duba, repetari ale istoriilor din mama-n fiica sub actiunea tatilor.

fii atent ce-am patit :lol:
o buna parte din film m-am tot gindit ca de ce dracu nu o chemat politia la inceput ca doar era cumva in regula si legitim gestul ei. bine, ca nu iesea drama.. ok.. buun. asta a rezolvat-o excelent la final cind aflam de ce Raimunda s-a cam instrainat de familie si de ce incendiul.. si ok, e fain gestu lei si-si repara propriul trecut (compensari reciproce). insa, no, pin-atunci m-a framintat mult, enervat chiar.. cind vedeam fetele cum se chinuie.. lazi, masini, santuri...
eh, e si distractiva toata alunecarea asta din posibilele realitati (pina sa afli cauzele reale ale gesturilor), insa, prin toate astea, eu cam pierd masura dramei la Almodovar...

e clar k nu ai organ pt almodovar :lol:

filmul - d fapt - e super-simplu, il complici tu inutil... si nu e deloc 'naclait', e kiar f curat! un exemplu d cinema clasic - economic & la obiect.