Originally Posted by klein:
|
atasamentul fata de personage nu este o preconceptie romantica. intr-adevar, este mai usor de recunoscut la stilul romantic, dar el exista oricum.
|
el exista oricum, nu tine neaparat de romantism, dar tine sigur de firile romantice
Originally Posted by klein:
|
Si cred ca da, exista un fel de atasament, sau mai degraba identificare cu personajele din Caché sau Pulp fiction.
[...]
Si nevoia de a simti acest atasament e si ea normala din aceleasi motive: natura umana.
|
in PF e un fel de atasament de situatie.. participi la o actiune alaturi de personaje diferite si ele ti-s prietenii in film, fara ele nu prea vezi nimic.. dar nu e vorba de iubire sau ura...sau interiorizare a trairilor lor... sau mai stiu eu ce. cu Pulp Fiction eu m-am atasat de Tarantino, de exemplu!
in Cache te atasezi de cinematografie, ea primeaza! si te atasezi, sau eu m-am atasat de ea, tocmai fiindca Haneke o arata ca fiind tare insuportabila... desi nu obisnuiesc sa imi ies din fire... filmul asta mai ca m-a isterizat...si cinematografia mi-era tare antipatica dupa film.. si imi placea asta tare mult!!
la postmodernii filmului altele-s cautarile decit sutarea spectator-film.. din contra, as spune! (Hirtia nu e film postmodern!!)
pe de alta parte, tot de natura umana tine si nevoia de a conceptualiza, de a fabrica altfel, de a cauta alte accente, de a le gasi, de a expune in alte coduri decit cele emotive... cam asa vad eu cazul Hirtia. iar acolo importanta devine ecuatia aleasa, ceae ce ea subliniaza, elemente asupra carora ea atrage atentia... si nu neaparat trairea alaturi de personaje!