|
@ klein
eu sint de acord cu tine in ceea ce priveste identificarea cu personajele naratiunii filmice. insa is multe nunate aci!!
desi nu is de acord cu faptul ca als aduce trairea cinematografica si cea din literatura pe acelasi plan.. is de acord cu el ca anumite filme is facute incit apropierea de personaje sa nu fie necesara.. fiindca altul e scopul acelor filme.
booon.
desi, in printzip, ma apropii de Pitbull in ideea de a fi cit mai explicit, in sara asta lasam pentru studii si tratate dimensiunea si concentram aci (dup avirsta, dupa port, ca la armata in trecut) citeva idei.
@als (o alta natura a raspunsului d emai jos, in partea adresata lui gorzo)
in literatura tu creezi in minte o serie de imagini pentru a-ti apropia actiunea si pentru a putea munci apoi asupra sensurilor... in literatura importa exercitiul, el iti da capacitatea de a vedea. in literatura, fiecare vede si intelege dupa propriile putinte.
in film fiecare intelege dupa propriile puteri, ca de vazut vad toti acelasi lucru! in film importa exercitiul dinaintea filmului in a intelege ceeace se petrece pe ecran. ca sensul unui film se formeaza undeva la intilnirea imaginilor de pe ecran cu proiectiile mintii tale asupra ecranului respectiv, adica e vorba de un text filmic venit dela autor si de un context cultural venit dinspre spectator. sensul apare la intilnirea lor.
cinematografia moderna americana pe asta se baza, pe identificarea spectatorului cu personajele de pe ecran, fara asta identificare exportul visului american era imposibil... narativitate, reprezentativitate, industrie. asta era caracterizarea facuta de undergroundisti modernismului hollywoodian. si daca e sa privim toate sensurile ideologiei cinematografice... totul ar aparea si mai clar, insa nu o sa o facem, ca deja am scirs mai mult decit doream initial...
@klein
poate ca revin cu raspunsuri mai punctuale, ca deja am uitat ceea ce scriai exact in ultimele mesaje.. hmm...
in cazul Hirtiei poate aparea o strinsa legatura intre spectator si personaje.. dar ea nu e motivata de structura filmului, ci de sensibilitatea spectatorului. pentru mine filmul asta bate inspre alte zone (v. o parte din pozitia mea fata de film pe pagina anterioara, referitor la copertile peliculei!) si, avind in vedere asta, nu consider deloc propice o raminere alaturi de personaje. daca traiesti pasional aventura lor (si filmul numai la asta nu te invita! de aia e foarte bun!!) exista posibilitatea de a ramine oarecum orb in ceea ce priveste ipotezele lansate de autor (cit de crude si reale is, de fapt!) in ceea ce priveste cauzele mortilor absurde de dupa 22 decembrie.
@ andrei gorzo
cum adica Hirtia nu e mai bun decit MDL ca nu te identifici cu nustiuce personaj?
pai acolo te(-ai) identificat cu Lazarescu? de ce privesti atit de pre-modern literar situatia relatiei spectator-film? pai nici in literatura contemporana nu prea se mai practica apropierea de personaje.. si in literatura chiar tu le construiesti, in minte, nu ti-s livrate de-a gata, precum in film!!
(mie imi ridica ceva semne de intrebare unele reactii recente d-ale lui a.gorzo.. cum ar fi cea fata de sfirsitu lumii lu Mitulescu - citit pe liternet, sau aprecierile astea redate aci de als... hmm.. dar mai astept citeva confirmari inainte de a le expune.. smenele de intrebare!)
|