mersi pentru trimitere. chiar o sa citesc introducerea in cauza. Ca
nu e bine asta e alta treaba, dar ca o face fara sa stie asta tine de inconstient.
iti recomand si eu Edgar Morin "le cinéma ou l'homme imaginaire" unde zice ca e inevitabila identificarea cu personajele si proiectarea in actiune. E din pricina tipului de fictiune pe care il propune filmul, adica imagini animate, percepute ca reale si de aici nevoia spectatorului de a se regasi in ceea ce vede.
nu vreau sa zic ca subscriu la parerea lui doar fiindca e morin, dar rationamentul sau e bine argumentat si sta al naibii de bine in picioare.
facem schimb de lecturi si de domenii?
