Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
adik d c, ma rog, sa va fi 'atashat' d ele??
c vrea sa fie ac. empatie - vreun atavism hollywoodian?
|
daaaaa... bine întrebat!!
Originally Posted by Alex Leo Serban:
cit priveste 'rafalele' la sf., ma tem (iarasi!) k ar fi fost o idee proasta...  |
si aci is de acord... daca lasa rafalele la final filmul avea exact efectul asta hollywoodian la care trimiti in intrebarea de mai sus...
io am judecat
copertile în felul urmãtor:
[...] Pelicula debuteazã ºocant, apoi în tot parcursul sãu expliciteazã cum anumite posibilitãþi, precum mãcelul vãzut în debut, devin realitãþi: staþiile de emisie recepþie nu funcþioneazã, unii se vor eroi, dorinþa de libertate este mare, psihoza generalã e întreþinutã prin media, teroriºtii sînt peste tot [...] ªocul era la fel de puternic ºi dacã deznodãmîntul nu era plasat la început, însã doar într-un registru emoþional post-filmic. Dacã moartea eroilor am fi aflat-o numai în final, pelicula îºi împlinea doar latura sensibilã, însã ar fi rãmas o întrebare: de ce a trebuit sã moarã tocmai ei? În construcþia aleasã de cãtre Muntean, întrebarea îºi pierde rostul ºi importantã devine demonstraþia expusã între cele douã coperþi. Astfel, filmul îºi deschide cele douã laturi: cea emotivã - ºi aici ingeniozitatea regizoralã este de subliniat, manipularea emoþionalã fiind una inversatã: nu dupã vizionare te macinã întîmplãrile, ci in timpul ei - deºi la un moment dat realizezi cã
ei sînt cei care vor muri, aºtepþi finalul pentru cã doreºti sã fi vãzut în debut o greºalã de expunere,- ºi latura conceptualã: filmul se prezintã sub forma unui discurs inductiv - enunþã în debut concluzia, o sentinþã în fapt, apoi începe o amplã demonstraþie care sã valideze corectitudinea concluziei, oricît de nedreaptã, nedoritã sau dureroasã este ea. Faptul cã finalul filmului repetã debutul filmului (acelaºi fapt diegetic), însã într-o filmare dintr-un alt unghi, tocmai asta sugereazã: oricum am iscodi istoria (filmicã, realã, posibil realã), sfîrºitul nu poate fi altul!
Cum acþioneazã conceptul asupra emoþiei?
Filmul este cu atît mai nãucitor cu cît realizezi cã, oricum ai privi, un alt final este imposibil!
astfel ca... precum in raspunsurile ce ar veni dupa intrebarile lui als referitoare la atasamentul de personajele din cache sau pulp fiction... Muntean duce filmul romanesc intr-o alta zona, una a stapinirii de sine (vizibila la el, fata de Porumboiu, care oscila intre finaluri, etc) si a unei clare sigurante artistice (vizibila in demersul sau deloc modern - in acceptiune hollywoodiana - ca realizare). Dpa filmul lui Muntean eu eram tentat sa discut realizarea, nu faptele vazute in film. referitor la ceea ce vedem propriu-zis, totul mi s-a parut clar: haos, confuzie.. toate duc la moarte. insa de ce in forma asta prezentate?