ok.. legat de arta in general si film in particular - oferi nuantari. is partial de acord cu ele, insa nu imi anuleaza spusele. vin si eu cu unele precizari , sa vedem ce mai e de facut.
auzi, deseara la orele 18 ai intalnire cu cei de la Litere din Cj? povesti pe marginea cartii? hmm?
Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
intr-adevar, nu stiu unde ai invatzat: eclectism = postmodernism, azi si miine si-n vecii vecilor, amin!
|
venind dinspre filosofie, egalitate e imposibil de asezat intre aste doua parti. eclectism NU inseamna postmodern !
postmodernii asuma ca punct de plecare istoric al curentului IIndWWar. pt ca in crematoriile naziste, in incercarea de exterminare a unui popor, a murit insasi idea de
popor (de unde si termenul lyotardian de
populicid - v. Postmodernul pe intelesul copiilor), adica elementul care a animat intreaga modernitate la nivel politic. si cum asa ceva nu mai e de dorit, cauta o formula de evitare a povestilor de gen. iar asta o vede intr-o
razboire cu tot ceea ce exista (in arta, gandire)... asadar o critica a tot ceea ce exista! In Inumanul va preciza si mai abitir lucrul asta: acolo vorbeste despre o reevaluare a tuturor valorilor, despre o regandire a modernitatii, totul intr-o dechidere dialectica.
Intr-adevar, postmodernul promoveaza, cere, cauta o diversificare si o cat mai larga recunostere a diferentelor, insa nu in termenii eclectismului, ca insumare a acestor diferente, ci in termenii individualitatii, ca dialog intre diferente, intru recunoastere reciproca (o tandra dragoste!).
Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
si nu, dragul meu domn john locke, po.mo NU inseamna critik (decit, probabil, in univ. d stinga), ci omagiu si bricabrac artistic sau intelectual.
nu stiu c inseamna in filozofie, k nu ma intereseaza - dar, in practik artistik, ASTA inseamna!
(auto)ironia po.mo nu este critik, este (tot) o forma d tandrete.
|
nu-sh ce te tot sperii de critica (nu ca nu stiu, zic si eu asa
) !
de ce tot cauti sa ascunzi si sa alungi ideea de critica? chiar preferi sa fii chiorul unei lumi a orbilor in locul elegantei argumentelor si intalnirilor in piata publica?
bricabrac - de acord, se intorc in trecutul artistic precum intr-un magazin si iau de pe raft cea ce le face cu ochiul. in sensul asta vorbim de omagii, evident si de tandrete. insa la fel de bine este si o critica! orice intoarcere si raportare, ca sa nu mai vorbim despre deturnarea sensurilor initiale, poate fi privita si ca o critica. intr-un dialog coerent cu ceva, critica se infiinteaza fara probleme !
evident, dar numai artistic vorbind!, eu cred ca nu prea intri in dialog cu ceea ce nu apreciezi deloc (cum ar fi sa incepem sa povestim una-alta cu tuco..in stilul lui, par ex.), astfel ca desi poti fi critic sau subminator la adresa a ceva, dragostea nu e anulata. ea e o pre-dispozitie pentru ceeace ai ales sa folosesti/discuti. fara sa simti ceva deosebit pentru un aspect anume nu il iei in seama.
cumva, in cazul artei, vad situatia asta precum aceea in care copiii deja maturi se intorc la parinti si le explica de ce in anume situatie au gresit, ii questioneaza in legatura cu anumite alegeri... chiar daca e o critica, e una facuta cu dragoste.
alt exemplu: la fel cum mitologiile new age is aduceri in prezent a formelor arhaice ale sacrului, fiind insa si o alternativa laica (iar asta este deja o critica, chiar si numai ca ruptura de anumite elemente) la religiosul clasic, tot asa si arta postmoderna, cinematografia in speta, prin readucerea in prezent a unor elemente ale trecutului... face o critica a lor. ca e una tandra, ca e si un omagiu.. ca e o placere pentru noi sa ne plasam intr-un circuit culturalo-istoric, perfect de acord !
Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
si, da, tarantino & co sint eclectici; sint atit d eclectici incit - probabil - nici nu mai observi!
|
eclectismul tine de altceva... e o adunare hibrida de opinii, uneori chiar contrare (de fapt, mai ales contrare). termenul asta nu are nimic pozitiv in el, se refera la o lipsa de structura a gandirii, la o preluare de idei care in diverse pozitii initiale par a fi bune, insa nu produce nimic original.
or' aci, in cinema, e vorba de noi terenuri aflate. prin imbinarile produse, intr-adevar, de genialitatea regizorilor, apar elemente noi! ce da substanta acestui demers? tocmai faptul ca prin preluare deja se raporteaza critic la ceva trecut ! nu neaparat in sensul desfiintarii trecutului.. si o raportare pozitiva la ceva este tot un demers critic (sau o etapa a lui, daca e sa privim sub termenii criticii kantiene care era formata din teza-antiteza si sinteza): si o raportare pozitiva la ceva (pozitiv) iti ancoreaza mai bine o structura, te de-limiteaza de alt-ceva (negativ)!
te nauceste (incat uiti, desi uitarea nu e un scop al postmodernilor!) nu eclectismul, ci cliseele, abundenta lor. acestea, cum zice si Eco in Calatorii in Hiperrealitate, atunci cand se revarsa, cand abunda, produc pathos si feresc spectatorul de un posibil plictis dat de o reiterare imagistica (“cind toate arhetipurile tisnesc in afara fara rusine, atingem profunzimea homerica; doua clisee ne fac sa ridem, dar o suta de clisee ne emotioneazã fiindca simtim vag cum acestea vorbesc intre ele celebrind o uniune”). iar jocul postmodernilor cu cliseele nu tine de eclectism tocmai fiindca are o structura bine intemeiata, bine definita !
Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
si, da, 'europa' lui lvt (sau 'dogville', sau...) este eclectik / d un eclectism care-ti sare-n oki, zau asha...
unde greseshti tu, am impresia, este in felu in care vezi modul operandi al eclectismului; NU inseamna, d pilda, k lvt foloseste - nitr-un film - TOATE codurile/stilurile stiute (asta ar fi, intr-adevar, LOL!), ci k - d la un film la altul - 'skimba stilul', t surprinde... 'originalitatea' lui (categ. anti-po.mo prin definitie!) este tocmai aceasta alternare surprinzatoare d la un stil la altul - adik, d ex., d la neo-expresionismul din 'europa' (= un fel de welles trecut prin fritz lang!) la minimalismul din 'dogville' (adik la un 'big brother' brechtian, cum l-am numit; dk tii sa l compari neaparat; las k nici ac. 'minimalism' nu e asha 'curat' cum crezi tu - dar asta e alta probl.). c vreau sa spun: lvt poate trece - d la un film la altu - d la o maniera plastik, sa zicem, a la kokoshka, la pur mondrian sau malevici; este TOT el, cu ACELEASI obsesii, doar k s joak (si LE joak!) cu stiluri diferite...
|
LvT nu e eclectic... nu e eclectic tocmai prin faptul ca nu imbina stiluri in acelasi film, ci cauta sa ramaie cam unitar in fiece productie in parte !!
asa ca nu stiu ce iti sare tie in ochi...
originalitatea nu este o categorie antipostmoderna !
tocmai in orignalitate sta reusita aducerii a ceva nou folosind lucuri vechi, vechi adica din trecut.
daca LvT nu era original in creatia sa, pai ar fi fost doar copia nustiucui !
in legatura cu eclectismul tu cred ca vezi un pozitiv in el.
eu nu vad astfel termenul si is mai aproape de o definitie nuda a eclectismului in ceea ce afirm: ca el dezvaluie o lipsa de structura, de temeinicie, or' postmodernul (filmic) nu sufera de asa ceva !
am zis eu ca e un minimalism curat in dogville?...nu cred!!
mai repede as spune
minimalism mimat, ca macar in folosinta in exces a tehnicii (numarul de camere, de ex.) numai minimalist nu e LvT!
insa, in ideile Dogma, de exemplu, e minimalist, iar povestea asta e tot postmoderna, nostalgiile unui cinema dezvrajit (of course, tot ideologic ramane), a unuia fara efecte, etc... intra in postmodern si prin aceea ca se vrea o critica a superbombasticii productii de consum de azi (si nu numai productiei de consum), ca altfel e postmoderna ca dorinta de regasire a unui tarim cumva pierdut, insa o regasire in prezent, cu mijloacele prezentului, un fel de mitologie new-age, dar nu in domeniul religiei, ci al filmului! iar asta tine si de o practica a jocului: tu stii ca nu mai ai cum sa fii in trecutul
acela, dar te prefaci ca esti acolo...
asdar, chiar daca schimba macazul de la un film la altul (asta e o marca a sa, spre deosebire de Lynch, de ex.), el ramane legat de putine concepte, si alea corelate, in fiece film in parte - iar la el chiar e studiu curat!, iar asta il face ne-eclectic !
Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
ah, in conditiile in care orice demers cultural ulterior s opune - cumva - celui anterior, s-ar putea spune k el are si un rol 'critic', dk vrei neaparat...
|
nu ca vreau eu neaparat... chiar asa sta treaba !
Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
dar, spre deosebire d modernism si/sau avangarde, po.mo-ul este - alaturi d manierismu sec. XVII - unu din putinele curente care isi declara si afishaza dependenta d 'stilurile' precedente.
|
asa este, insa nu o dependenta asumata eclectic, ci una abordata critic! daca nu ar fi o critica (in tandretea si dragostea explicate mai sus), postmodernul si-ar anula tezele (vezi-le sus sus amintite, mai pe larg in Lyotard) tocmai fiindca ar fi posibila uitarea provenientei lor (a citatelor, a trimiterilor). si, de obicei, uitarea poate naste o repetare a dezastrelor... iar unul dintre scopurile postmodernilor este acela de a impiedica asta.
concluziile:
in partea politica nu ai dreptate, coerenta si stil ! (fiindca falsurile se elimina!)
nici in partea artistica nu ai dreptate (decat, cel mult, una partiala!)