[jeleu]

Mama imi povesteste destul de des cum, in torida iarna a anului 1989, era nevoita sa stea cu mine, toata ziua, amandoi pe mocheta apartamentului, pentru a nu fi loviti de gloantele ce erau trase inspre blocuri. Doua gloante au trecut prin ferestrele apartamentului.
De aceea eram cuprins de o teama ciudata in scena luptei dintre soldatii din vila si cei din strada. un sentiment ciudat, pe care niciun comic relief nu-l indepartezaza

Longshot, cu care am vazut filmul, ajunsese la a treia vizionare. ma vad nevoit sa-i depasesc performanta.

iar acum ascult inca o data nana mouskouri. nabucco de verdi.