[silver_boy]

@ Herbert
lol

Sorin Stoica, în Cartea cu Euri despre fotbal ºi Piþi (lovely):

"Dar, hotãrât lucru, momentul în care am început sã devin specialist, fanatic în ale fotbalului, a fost primãvara lui '86, când Steaua juca cu Kuusysi Lahti. ªi când Piþurcã a marcat golul calificãrii.

Din nou apãruse în clasã problema asta a identitãþii. Cine din echipa Stelei e fiecare. Cu mine fusese uºor, pentru cã aveam acelaºi nume de familie cu Tudorel Stoica, aºa cã soarta mi-era pecetluitã. Gogu se miºcase, ca de obicei, mai rapid, ºi-ºi adjudecase identitatea lui Piþurcã. Asta avea sã-i fie fatal mai târziu, pentru cã, dacã la vremea respectivã, Piþurcã era, într-adevãr, un individ care, din indolenþa apãrãrilor, sau din alte cauze, marca aproape meci de meci, mai târziu el avea sã devinã un ratagiu sau ratangiu notoriu ºi gloria asta nefastã avea sã se rãsfrângã ºi asupra lui Gogu. Adicã el, oricât ºi-ar fi dorit, oricâte eforturi ar fi fãcut, nu mai putea ajunge, nu un fotbalist mare, dar mãcar o pasã de Doamne-ajutã nu mai era în stare sã dea ºi asta numai pentru cã avusese proasta inspiraþie sã decidã cã el e Piþurcã. ªi asta îl marcase decisiv. Strigai la el, bãi, Piþurcã! ºi i se împleticeau picioarele, nu mai avea de ales ºi trebuia sã rateze."


Ps: Mi-e cu neputinþã sã uit golul dat de Piþi cu... ceafa
(fazã antologicã, în care portarul îi degajeazã balonul din 2m exact în scãfârlie...)
ºi piþi buimac, cu meclosanu lui de idiot privind pretutindeni (la tuºier, la arbitru, iar la tuºier...)
unde mai pui cã a avut nesimþirea sã se bucure ...
parcã-l ºi vãd cu braþele ridicate, trãindu-ºi ilicit bucuria & încarnînd butada aia care spune cã nu importã dak eºti prost... noroc sã ai .


ca antrenor e digerabil pt. cã are curajul de a fi "reformist"
kiar dacã, de multe ori... "antreneazã cu ceafa"