[MinRep]

Broadway Danny Rose, Woody Allen - sunt intr-o perioada de peticit la filmografia lui Allen (si imi face bine chestia asta). Tindeam sa subestimez "Broadway Danny Rose" inainte sa-l vad. Nu credeam sa-l pot pune alaturi de preferatele mele ("Manhattan", "The Purple Rose of Cairo", "Zelig", "Crimes and Misdemeanors", "Sleeper", "Match Point"...), dar a reusit sa se strecoare printre ele.

Filmul incepe cu un grup de comici asezati la masa, care incep sa spuna povesti despre un impresar de mana a doua, dar pasionat de munca si de clientii sai - o "legenda vie". Ceea ce duce la o poveste despre relatia acestuia (pe numele sau Danny Rose) cu un cantaret uitat de 15 ani, caruia ii planuieste revenirea in scena. Iar totul se precipita cand Rose si amanta cantaretului (Mia Farrow) ajung sa fie urmariti de mafie.

Ce mi s-a parut fenomenal la acest film e modul in care Allen alterneaza comedia cu drama. Danny Rose este un personaj patetic. Dar perseverenta sa in a-si depasi esecurile si glumele pe care le poate face in orice situatie il fac extraordinar de fascinant (si simpatic). Cred ca e unul dintre cele mai elaborate roluri pe care Woody si le-a acordat sie insusi (desi in prima jumatate a filmului nu pare sa fie nimic deosebit de registrul sau obisnuit). Singurul moment in care filmul "se pierde" e secventa cand aerul comprimat le modifica vocile personajelor, compromitand tensiunea scenei. Dar e o trimitere amuzanta la inceputurile lui Allen in cinematografie, cand si cea mai serioasa scena trebuia tratata cu un gag.

Fascinant este si alb-negrul in care filmul este turnat. La fel ca in "Manhattan", se creeaza o aura de romantism si nostalgie care inconjoara personajele. In plus, Si desi actiunea se petrece in trecutul apropiat (prin anii '70), Allen si Farrow (cu ochelarii de soare si parul blond ridicat) fugind de urmaritorii lor arata ca eroii unui film noir.