Originally Posted by europe_east:
|
o iubeste personajul principal pe Nola? isi iubeste nevasta? pe amandoua? nu cred ca raspunsul e esimplu la nici una din intrebarile astea.
|
Chris e macinat de sentimente contradictorii: sa ramana alaturi de femeia care i-a oferit fericirea prin iubire (ceea ce inseamna complacerea intr-o existenta banala, pentru ca intr-un final Nola se dovedeste a fi banala) sau sa ramana alaturi de cea care il iubeste neconditionat si care i-a oferit ascensiunea? Arivist rafinat, ia decizia pragmatica si isi pune planul in aplicare cu mult sange rece. Tinand cont de paralela cu "Crima si Pedeapsa" remuscarile vin, dar Chris nu se pierde ca Raskolnikov ci isi joaca pana la final cartea. Hazard, destin, ironia soartei, Chris castiga dar din punct de vedere moral axul lui s-a rupt (de unde si privirea fantomatica din final).
Daca Raskolnikov era imaginea geniului, a omului superior care poate ucide pentru a atinge ataraxia, atunci crima lui Chris nu e justificata? Iubirea vitalista, dionisaca nu reprezinta elementul care a perturbat echilibrul sau initial, starea apolinica? Dar, din punct de vedere psihologic, care este pretul redobandirii echilibrului? Cu tot tactul si stapanirea de sine de care a dat dovada pe parcurs, va reusi Chris in continuare sa-si pastreze masaca? Desi a eludat sistemul legislativ, el nu poate insela legile firii. Problema care se pune e, daca va putea vreodata sa se impace cu sine (de unde din nou privirea fantomatica din final).