Frumos spus, "tremurul si fremätarea vietii", dar nu cred cä Puiu s-a dorit atât de abscons... Mai degrabä, a urmärit doar o cât mai accentuatä "stare de real", conjugatä cu stângäcia voitä a altor elemente (le-am enumerat în cronicä), obtinând, pe lângä realism, nervozitatea, tensiunea, instabilitatea, precaritatea întregii situatii. Dacä asa stau lucrurile, nesiguranta cadrului din final se înscrie si ea în sistemul estetic construit.
|