|
Draga domnule Iisus, Jeepers Creepers.
Iti scriu acest mesaj ca sa stii ca de doua zile ma straduiesc sa revad Ichi the Killer. Afara este cald, iar eu sint racit la pat, asa ca alta optiune nu prea am, decit sa revad filme vechi, ca nu am rabdare sa ma uit la filme noi si lungi.
Am vrut sa diversific putin si am comis un act iconocasnic: m-am uitat la Ichi the Killer, Hong Kong cut, cu dublarea in limba spaniola. Ma uit la el cite un sfert de ora, mai bag un ceiut. In tineretea mea, acest Ichi era foarte hip, cu yakuza ala blond si cu copilasul torturat in tinerete, care acum a devenit inger razbunator. Daaaaa-te-n cacat: SFX penibile, fara pic de fior asisti la decapitari, dezmembrari si alte automutilari. Am incercat sa dorm dupa-amiaza cu Ichi the Killer pe fundal, dar tocmai cind atipeam au inceput protagonistii sa oracaie, asa ca m-am enervat si am scos filmul. Cine cacat e Takashi Miike asta? Face filme la kilogram, toate la fel, la fel, la fel: yakuza, singe, unghiuri ciudate de filmare, cite un suflet de copil ratacit, povesti dezmembrate si, chipurile, sic si soc. Du-te, frate Miike, la copiii otaku si da-i pe spate cu basnele astea. Eu nu mai am chef de tine.
Singura bila alba e ca am recunoscut acum o secventa de discutie intr-un bar, intre un imbecil japonez si o japoneza ucigasa, omagiata de Tarantino in Kill Bill.
|