[MinRep]

Sherlock Jr. - 10/10: No, m-am gandit foarte bine inainte sa pun nota asta (nu-mi sta in obicei sa dau 10). Fiind mai degraba nefamiliarizat cu opera lui Buster Keaton (pana ieri vazusem doar "The General", cateva scurt-metraje date pe Cultural odata si - evident - "Limelight"), aveam tendinta sa-l subevaluez. Si daca inca sunt convins ca Chaplin e mult mai talentat, profund si 'valoros', nu pot sa nu ma inchin in fata capodoperei care este "Sherlock Jr.".
Secventa cea mai importanta este intrarea lui Buster Keaton in filmul proiectat pe ecran. Din punct de vedere tehnic, e o realizare exceptionala, trucajul fiind eficient pana si in ziua de azi. Apoi, secventa surprinde in cele cateva minute in care se deruleaza esenta artei cinematografie, iluzia, magia si fascinatia pe care le emana si sublineaza evidenta neconcordanta dintre continuitatea vietii obisnuite si taieturile de montaj, care pot cuprinde intr-o fractiune de secunda trecerea de la inaltimile muntilor la intinderile desertice sau de la un tarm cuprins de valuri la un deal acoperit de zapada si eclipsarea unor perioade lungi de timp.
Chiar mai departe, poate, secventa surprinde adaptarea (din punct de vedere istoric) a omului la mirajul cinematografiei. La inceput, la fel ca si personajul lui Buster Keaton, era vorba de neincredere, de neintelegere sau chiar spaima (pe care proiectionistul le traieste in iuresul taieturilor), pentru ca mai apoi - dupa trecerea anilor - omul sa accepte cinematografia ca arta noului secol si principala forma de entertainment, ajungandu-se la identificarea cu eroii ecranului (sau, mai bine zis, acestia sunt modelati astfel incat sa ne putem raporta, sa ne semene, dar nu neaparat noua, ci unor versiuni idealizate de-ale noastre).
In rest, filmul are cateva gag-uri foarte reusite (cautarea bancnotelor printre gunoaie, revarsarea tunului de apa peste sinele de tren, jocul de biliard si evadarea/actiunea de salvare pe motocicleta), dar umorul este si subtil, chiar usor amar, daca observam esecul proiectionistului in munca de detectiv.
Sincronizarea dintre film si muzica lui DJ DuBase functioneaza ca si in anii trecuti, dar in cazul acesta imaginile au intrecut coloana sonora, chiar in asemenea masura incat se putea face abstractie de ea in timpul vizionarii.