deci:
ieri, stat pina la capat (cine dracu m-a pus?!) la 'the dying gaul' (craig lucas, cu peter sarsgard, campbell scott si mereu-extraordinara patricia clarckson): incepe bine, continua so-so, se termina catastrofal... tot filmul porneste de la un scenariu pretins bun, pe care scenaristul gay (sarsgard, cute as always) tre sa-l modifice pt a 'trece'; oare pe asta de ce nu l-a modificat nimeni?! sau ce am vazut este rezultatul script-doctoriei?! :?
apoi, 'the pianotuner of earthquakes' (pe care l-a descris f bine gionloc), mai bun decit 'institutul b'
apoi, 'istoriile dezincintate', debutul unui mexican (la care respectivul a lucrat, cica, 7 ani!), pasionant & exasperant in egala masura, fundamental inegal, dar cu citeva set pieces ('inima vorbitoare' este una!) care se retin. oricum, un regizor de urmarit (focusul pe cinematograful latino-american este un mare plus al tiff-ului!), care a avut excelenta idee de a pune, de 3 ori in film, jubilatorul 'porque te vas' - cintecul emblematic din 'cria cuervos' al lui saura! :love: (cum stam in ac. hotel, o sa-l intreb de ce...)
seara am terminat-o apoteotic cu minunatul 'takeshis', un harakiri artistic de mare gratie, poate filmul cel mai 'inutil' al lui kitano - si, tocmai de aceea, emotionant! sustanined, in micile sale momente de poezie absurda, de la inceput pina la sf., cu one set-piece after another... sala (care a stat pina la sf., aproape de ora 1 noaptea) a jubilat; intelectualistii ireductibili (vezi gionloc) au strimbat din nas.
e loc pt toata lumea.
