|
Va, vis et deviens!
de obicei, in mintea mea, cand povestirea unui film nu poate sa acopere nici macar un procent din valoarea vizionarii ei pe marele ecran, si asta indiferent de calitatile oral-narative ale celui care istoriseste... atunci, despre lucrurile despre care nu putem vorbi e mai bine sa tacem, precum spune fratele Wittgenstein.
si tot in ideea de mai sus se origineaza (oarecum) si opinia mea ca acel film este intr-adevar unul bun.
pentru Mihaileanu cel mai bine vorbesc faptele d epe ecran. linia ferata care nu e bombardata fiindca e o o granita intre doua spatii, adica e nimicul care determina teritoriile... si discursurile marxiste si dragostea de viata din Train de vie... si tot filmul pomenit aci.
odiseea unui copil obligat de mama sa sa plece intru speranta unui mai bine. un film despre viata. petreceri, amagiri, tristete, nervi, dezamagiri, iubire, bucurie, rani, sensibilitate, implicare, dragoste... viata. precum in viata.
la finalul proiectiei, RM a scos dintr-o punga de 1 leu (daca va mai amintiti vremurile d edinainte) premiul Cesar obtinut anul acesta pentru scenariu original. e un tip fain!
si un regizor formidabil. cand am vazut intaia oara filmul nu mi-a venit sa cred ca un regizor roman e capabil sa gestioneze o asemenea echipa, un asemenea proiect!
|