Day Watch. spoilere in
negru
Mult asteptat de cei care au gasit Night Watch-ul ca fiind ok, asteptat cu multa frica de cei care nu voiau o continuare ce sa strice prima parte. La fel ca si si atunci, finalul vizionarii m-a prins scarpinandu-mi ceafa "ok, what the hell was that all about?". Dupa a 2-a totul a fost clar: Day Watch is da shiet.
Are acel element care lipseste la 99,(9)% din blockbustere, element prin care nici NW n-a prea stralucit: regia. in adevaratul sens al cuvantului. Am si uitat cand am vazut ultima oara un film in care toate elementele: modificarea scenariului, a personajelor, montajul, coloana sonara, efectele speciale sa serveasca acel 'fir rosu', sa fie milimetric calculate pt a reda toata gama de stari si sentimente posibile, care la randul lor sa fie alaturate in diverse aranjamente pentru a crea acea lume tridimensionala a ce ar trebui sa se numeasca cinematografie, nu doar imagini aruncate pe ecran cu muzica in fundal.
Si acel stil ales de Bekmambetov, doar banuit in NW e clar ca buna ziua aici: simplitatea. Da, simplitatea. Daca lotrTT de ex avea stilul ala de a bate apa-n piu, de a trambitza apropierea vreunui din cele 1-2 evenimente importante din film (sincer n-am retinut nimic din alea 3 ore afara de un siege, si ala irevant), vorbe ce se vreau mari, spirituale si sa inglobeze toata filosofia lumii, in DW, care nici nu are pretentiile de mai sus, insa are substanta, toate trambitzarile au fost atenuate, diminuate sau chiar taiate pana la punctul in care multi ar spune ca filmul e fara evenimente, plat, plin de plotholes, regizor prost ... heh, naivii. Montaj insa cred ca a fost facut de vreun calau. Heck, eu l-am vazut in original, sunt familiar cu, cultura ruseasca si tot mi-au trebuit 2 vizionari sa prind toate cele prezentate, dar in primul rand cele neprezentate.
S-a spus mai sus de gratuitati gen masina pe bloc: mie mi s-a parut o modalitate de caracterizare a Alissei la inceput - comportamentul superagresiv cand mergea pe bloc si prin hol, imbracata toata in rosu exact nuanta culorii masinii, imediat dupa ce striga la ala pe telefon cu o voce de motor infundat apasa acceleratia si motorul masinii o ia razna aruncand-o stii tu unde (toate astea intr-un interval de 30 sec. coincidenta?) - ea insasi e o masinarie - ca sa alimenteze drama cand la final ajunge sa rupa din ea (mai bine zis
'taie' 
pentru dragoste. Apoi e tatal lui Kostea, care e singurul personaj prezentat explicit ca fiind vampir (restul sunt doar Light sau Dark) si totodata singurul fara nume, chiar si in credits apare ca 'tatal lui Kostea). De fapt e cel mai uman dintre toti si umilintele la care se supune pt a-i reda o viata normala fiului sau sunt heartbraking, desi meritate. Ultima sa scena in care striga indurerat dar resemnat la Zawulon, imbracat cum este te fac sa plangi si zambesti amar de la a 3-a vizionare in sus.
Nici cel mai mic efect nu e lipsit de sens, chiar si
roata de carusel spune 'What goes around comes around'. Doar cateva exemple.
Nu am inteles ce ai vrut sa spui despre Zoar. Nici eu la inceput n-am inteles cum de gardianul celei mai importante arme e doar un
proprietar al unui local amarat si ca tocmai la el vin cei de la
NightWatch sa manance. Simplu, exprima ideea ca solutia tuturor problemelor e in noi insine sau cel mult la o intindere de mana. Creta nu e chiar cea ce pare: nu poate
influenta viitorul, nu poate schimba prezentul, nu poate modifica trecutul altora si nici macar pe cel propriu dupa interes - ce face e ca repara momentul unde s-a rupt soarta celui care o foloseste, pastrand valorile si intelepciunea dobandita de posesor (vezi 'deja-vu'ul lui Tamerlan) insa nu si evenimentele (Anton nu o 'recunoaste' pe Svetlana, se ia dupa ea pt ca asa i-a fost scris). La fel si aparitia lui Egor si a lui Kostea - simple coincidente pt a induce in eroare atat personajele cat si spectatorii. De aia nici Olga n-ar fi putut schimba lucrurile chiar daca o gasea, de aia Zoar o folosea doar pt a scrie meniul zilei pe tabla. Exista destin, care insa presupune doar momente-cheie in viata, intre ele existand liber-arbitrul. Aici este flexata si in acelasi timp intarita aceasta ipoteza: soarta se poate rupe, dar pana la urma tot pe senile reintra. Inteles corect, Creta Destinului e unul din cele mai fascinante simboluri din filme, pe langa asta Inelul e doar o bucata de tinichea ruginita.
Si toate citite pana aici sunt doar introducerea, the real treat incepe odata cu festinul lui Egor, as indrazni sa spun una din cele mai bine regizate secvete dintotdeauna; atmosfera confuza si tensionata la max pe care o intelegi doar in fata ecranului, nu citind ce scriu eu aici. Pana si Kusturica ramane mic copil la faza asta. Intradevar, nu poti aprecia la maxim decat daca ai legatura directa cu rusii. De ex cand isi ia Anton bataie in stil mare (da, mie mi s-a parut f agresiva scena tocmai prin simplitate - daca bagau scheme a la matrix iesea o ragalie) dialogul dintre cei doi e copie la o scena hilara dintr-o comedie clasica ruseasca. Apoi tiganii scosi parca din romanele lui Gogol, cu cantecele lor hipnotice. Cine a vazut 'Satra se ridica la cer' stie. Iar 'Tango'ul Fatal' .... mmm, yummy.
Un rollercoaster adevarat de sentimente filmul asta, cu momente de drama, actiune, faze hilare uneori generate instantaneu, de la 0 la 100 in 0,5 sec (cum e raspunsul batranei). Si cel mai frumos, simplu si de bunsimt final din cate am vazut - acelasi sentiment de 'viata e frumoasa' si pace interioara ca atunci cand Ivan ii intinde marul fetei si cand m-am indragostit de Cristina cand aveam 16 ani
In fine, nu ma astept sa va placa si voua, dar pt mine e superb iar postul e si el 99% pentru mine. Oricum, vizionare placuta.