n-am vazut de la haneke (recunosc cu rusine) decat 'pianista' care, aflu ieri seara, nu ar avea 'touch'-ul haneke. asadar, ma intrebam (having read si articolul lui als din re
ublik), cu ingrijorare as putea zice, CARE e touch-ul lui haneke ?? (zic cu ingrijorare pt ca 'pianista' era cel putin, sa zicem, 'incomod' prin subiect & realizare.)
cred ca meritul nr. 1 al lui 'cache' este ca (usor pretentios spus) aduce manipularea prin imagine la un nou prag. este sufiecient sa vezi deschiderea filmului: un cadru fix pe care genericul se deruleaza cu litere cursive, care dureaza aproape 5 minute si despre care aflam ulterior ca nu este decat o inregistrare de pe o caseta video. probabil ca, intr-adevar, haneke, privit prin rigurozitatea jocului geometric in care isi transforma imaginea (niciun element scenic nu este in plus la el), poate fi apropiat de antonioni. totusi, desi nu sunt fan antonioni, haneke ma doboara (acum) a doua oara: el filmeaza cu aceasta precizie aproape robotica, dar nu sufoca emotia peliculei catusi de putin. trairile personajelor in 'cache' sunt de un realism naucitor, desfasurarea intrigii nu are nici o stangacie, in timp ce modul de realizare a suspansului (si exista in 'cache' cateva scene de suspans care nu te lasa sa respiri) e inedit. poate doar la puiu am mai vazut ceva
slightly similar: o scena (cea finala) in care senzatia de amenintare, de angoasa, creste prin acumularea unor detalii obisnuite...
well enough chit-chat. mie mi se pare filmul anului pana acum.