[Pitbull]

Ia uite, mä! :huh: N-aveti somn, sau ce?
Imi fäceam si eu ca omu' un Spider Solitaire, si mä cugetam (alea-s momentele mele de chibzuintä), si tocmai îmi veniserä oarece idei sä completez mai sus (asa, discret, cât nu-si bäga nimeni coada, sä nu scrie jos "Mesaj modificat ultima oarä...", cä nu-i frumos), si tocmai îmi iesise pasenta si mä aburcam încoace - când, ce väd! Fäcu ALSu' ochi! :w00t:
Päi, ia:

credinta este pt cei care simt prea mult (fortunately, i'm no part of that bunch!). nu poate fi un 'numitor comun' al relatiilor interumane (interetnice, interreligioase etc) pt k sentimentele nu pot fi acel ciment, fara riscul k or sa se skimbe the next minute... (dupa cum se si observa)

N-as zice. Inteleg ideea, dar mi se pare oversimplifying. Sunt adevärate toate astea, dar NU NUMAI ELE. (Of, forumurile mä-sii, cä nu putem sä le luäm la bani märunti...)

de ac. nu poti baza o natiune pe credinta in (oricare) dzeu, un stat teocratic e o contradictie in termeni, iar bisericile nu ar trebui sa se ocupe decit de sfera privata a.s.o.

Cu asta sunt întru totul de acord - cu o precizare: poate exista COINCIDENTA între natiune si credintä (cum de multe ori si existä), dar e legitimä numai când apare în mod firesc, nu impusä. Teocratia a avut cândva, cu multe secole în urmä, si mai-nainte, cu oarece milenii-n urmä, perioadele ei de legitimitate istoricä - da' gata! Dusu-s-au!
(De fapt, tu aici te referi mai mult la INSTITUTIA RELIGIOASA decât la functia individualä a credintei. In perioada mea de ateism, le-am despärtit - si de-atunci, slavä Domnului, niciodatä nu le-am mai suprapus. Tangente, partial incidente, dar atât.)

singurul liant universal valabil este ratiunea.

Din nou, te contrazic: e crucial, dar nu singurul.

(cum ar zice pitbull, 'matematica' ).

Nahhh... Matematica am dat-o ca exemplu doar fiindcä-s eu tufä în materie (plus fizica si chimia - da' mä rog, tot rationale). La fel de bine puteam sä dau si fotbalul, si baletul, si multe altele ai cäror lobi cerebrali mi-s atrofiati iremediabil.

acolo, 1 = 1 = 2,

E, e, e, e, e! :oops: GRIJ'!

there's no reasoning (!) with that. cu alte cuvinte, numai laicitatea poate functiona k un ciment,

...Da, dar NUMAI pe plan politico-social.

in vreme ce credintele - prin natura lor, multiple & cu tendinta (fireasca) de a se impune in dauna altora, prin prozelitism sau cruciade... - sint a disruptive element.

Hipersimplifici din nou. Te referi mai mult la fenomene RELIGIOASE - si tocmai de sorgine LAICA: da, RELIGIILE au uneori tendinta de a se impune, când prozelitii lor devin, în fond, dominati de "cele lumesti". Sigur, cruciadele sunt un exemplu clasic si elocvent. Pe altä paradigmä, vezi si Inchizitia - si mai sunt... Dar toate astea sunt DEGENERARI ale credintei, de obicei pornite din crize - de supra-putere sau de släbiciune...

iar faptul k si ratiunea a dat gresh, mai ales dupa 1789, nu arata decit un lucru: k natura umana e imperfecta,

Evident!

fiind dominata de sentimente si nu de ratiune.

As zice mai degrabä: NEGASINDU-SI ECHILIBRUL INTRE SENTIMENTE SI RATIUNE. Oricare dintre ele, cäzând în exces, sau perturbându-si relatia cu polul celälalt, poate genera asemenea excese.
Ca sä nu mä-ntind iar, mentionez doar: în psihologie, atât la nivel individual, cât si de grup social, relatia între thalamic (emotiv, sentimental) si cortical (emotiv), oferä räspunsuri foarte clare la problema asta.

toate devierile & deformarile & dezastrele atribuite 'ratiunii' - in sec. 20 - sint opera pulsiunilor irationale, justificate - ulterior - 'rational'... dar nu e decit un alibi: pornirea tuturor ac. deraieri are originea in sentimente & in credinte oarbe!

Aici sunt întru totul de acord.
Si închei cu o precizare:
Aceste sentimente si credinte oarbe sunt, la rândul lor, altä denaturare a sentimentelor si credintelor legitime.