Cinemagia Forum - View Single Post

mi_chillin · 25 Apr 2006, 13:14

"There's a monkey on my back/ Makes me talk like that" ...sau poate ma face sa scriu ca o "maimuta", dar asta, am rugamintea ca voi sa decideti citind cronica pe care o propun mai jos:

V-ati intrebat vreodata daca o simpla mana poate sa ascunda atat duritatea si forta pumnului cat si delicatetea necesara cantatului la pian ?...Poate ca da, poate ca nu…poate e doar o intrebare nascuta din senin, dar ce-si are radacinile undeva in esenta unui remake in regia lui Jaques Audiard.

Daca aceasta intrebare nu v-a trezit nici cel mai mic interes, atunci va propun o alta reteta: incercati sa asociati doua lumi vizibil incompatibile: un Paris violent pe de o parte si de cealalta parte linistea oferita de muzica…clasica…si chiar…electro, daca va vine sa credeti!

Si mai bine decat atat, lasand joculetele de imaginatie la o parte, sa aruncam o privire in esenta filmului numit sugestiv: “De battre mon coeur s’arrete”. E un film ce-ti aduce in prim plan un tanar nervos, continuu iritat, ce fumeaza mult si “planteaza” sobolani in casele oamenilor pentru ca mai apoi sa le vanda la pret dublu locuinta. Interesant la o prima vedere, insa…pe parcurs totul devine din ce in ce mai incitant: tanarul, Thomas Seyr (Romain Duris) se re-apuca de muzica, pasiune pe care o abandonase, aflam noi, in urma cu 10 ani. Ciudat ar spune multi. Ce legatura ar avea una cu alta?...dar va intreb eu pe voi: chiar toate trebuie sa aiba o legatura?? Nu putem pur si simplu, peste noapte sa ne dorim sa devenim pianisti???…nu putem peste noapte sa credem din nou in visele noastre de mult uitate…chiar nu putem sa facem asta???

Ei bine, individul asta arogant, linistit doar de nitel electro…ne arata asta, chit ca nu reuseste sa-si implineasca visul, insa reuseste sa-si gaseasca linistea.

Filmul ofera atatea teme incat, believe it or not, se gaseste cate ceva pentru fiecare: ambitia unui tanar de a-si implini visul, de a-si gasi linistea, dificultatile intampinate in relatia tata-fiu, musamalizarea aventurilor, iubire, pasiune…si lista poate continua.

Daca asta nu e suficient, atunci are grija Jaques Audiard sa ne atraga atentia: fie prin excelent-aleasa coloana soanora, pentru care a fost si premiat la Berlin cu Ursul de Argint, fie prin relismul scenelor si iposazelor in care e pus Tom. Si daca nici asta nu e suficient…atunci poate insasi Tom are puterea de a va convinge ca exista ceva in filmul asta, pe langa violenta, crize, strofocare si pasiune.

E un film ce-ti arata ca undeva, e loc si pentru tine si pentru visele tale, chiar daca nu te numesti Tom Seyr si nu traiesti in Paris, ci undeva pe ale noastre plaiuri mioritice.

25 Apr 2006, 13:14	#2
mi_chillin Novice Join Date: Jan 2006 Posts: 5	There’s a monkey on my back/ Makes me talk like th "There's a monkey on my back/ Makes me talk like that" ...sau poate ma face sa scriu ca o "maimuta", dar asta, am rugamintea ca voi sa decideti citind cronica pe care o propun mai jos: V-ati intrebat vreodata daca o simpla mana poate sa ascunda atat duritatea si forta pumnului cat si delicatetea necesara cantatului la pian ?...Poate ca da, poate ca nu…poate e doar o intrebare nascuta din senin, dar ce-si are radacinile undeva in esenta unui remake in regia lui Jaques Audiard. Daca aceasta intrebare nu v-a trezit nici cel mai mic interes, atunci va propun o alta reteta: incercati sa asociati doua lumi vizibil incompatibile: un Paris violent pe de o parte si de cealalta parte linistea oferita de muzica…clasica…si chiar…electro, daca va vine sa credeti! Si mai bine decat atat, lasand joculetele de imaginatie la o parte, sa aruncam o privire in esenta filmului numit sugestiv: “De battre mon coeur s’arrete”. E un film ce-ti aduce in prim plan un tanar nervos, continuu iritat, ce fumeaza mult si “planteaza” sobolani in casele oamenilor pentru ca mai apoi sa le vanda la pret dublu locuinta. Interesant la o prima vedere, insa…pe parcurs totul devine din ce in ce mai incitant: tanarul, Thomas Seyr (Romain Duris) se re-apuca de muzica, pasiune pe care o abandonase, aflam noi, in urma cu 10 ani. Ciudat ar spune multi. Ce legatura ar avea una cu alta?...dar va intreb eu pe voi: chiar toate trebuie sa aiba o legatura?? Nu putem pur si simplu, peste noapte sa ne dorim sa devenim pianisti???…nu putem peste noapte sa credem din nou in visele noastre de mult uitate…chiar nu putem sa facem asta??? Ei bine, individul asta arogant, linistit doar de nitel electro…ne arata asta, chit ca nu reuseste sa-si implineasca visul, insa reuseste sa-si gaseasca linistea. Filmul ofera atatea teme incat, believe it or not, se gaseste cate ceva pentru fiecare: ambitia unui tanar de a-si implini visul, de a-si gasi linistea, dificultatile intampinate in relatia tata-fiu, musamalizarea aventurilor, iubire, pasiune…si lista poate continua. Daca asta nu e suficient, atunci are grija Jaques Audiard sa ne atraga atentia: fie prin excelent-aleasa coloana soanora, pentru care a fost si premiat la Berlin cu Ursul de Argint, fie prin relismul scenelor si iposazelor in care e pus Tom. Si daca nici asta nu e suficient…atunci poate insasi Tom are puterea de a va convinge ca exista ceva in filmul asta, pe langa violenta, crize, strofocare si pasiune. E un film ce-ti arata ca undeva, e loc si pentru tine si pentru visele tale, chiar daca nu te numesti Tom Seyr si nu traiesti in Paris, ci undeva pe ale noastre plaiuri mioritice.