[Pitbull]

Despre începuturile lui Bose

"Peste truda vietii, inima mea e o pasäre de foc cucerind universul", 1977, anul II de facultate, film de semestru cu tema "portretul contemporanului meu", despre Mircea Florian.
Incursiune complexä si profundä în spiritualitatea muzicii si personalitätii lui Mircea Florian. Conceptie si stil cu puternice accente suprarealiste si onirice.

"Pentru prietenul absent", 1978, anul III, film de an cu tema "camerä de închiriat"; cu: George Visu, Dalila Gall, Cätälin Naum, Laurentiu Damian, si altii.
Fragment din viata unui tânär rebel si neînteles, în confruntare cu ipocrizia si superficialitatea celor din jur. Realism incisiv, marcat în continuare de unele elemente onirice si suprarealiste, mai punctuale. (Finalul, constând într-un cosmar, era atât de crud, încât "catedra" i-a impus un "epilog" în care protagonistul se reabiliteazä moral pe santierele patriei; Bose l-a filmat într-un cu totul alt stil, festivist si expozitiv, fiind astfel evident cä nu fäcea corp comun cu filmul propriu-zis.)

"Arta apärärii individuale", 1980, anul IV, film de diplomä; cu: Florin Cälinescu, Florin Piersic, Magda Catone, Ovidiu Schumacher, si altii.
Un tânär ospätar, Romeo Musegescu, este ales de pe stradä sä joace un rol episodic într-un film. În cele câteva zile urmätoare, viata lui începe sä se schimbe, omul fiind atins de morbul vedetismului - în relatiile cu sotia, cu colegii, etc. În sfârsit, chemat la filmare, aflä cä va juca rolul unui client de restaurant care se enerveazä si-i dä o palmä eroului - Florin Piersic (as himself). Timorat complet, Romeo stricä duble dupä duble, incapabil sä-si loveascä idolul. În cele din urmä, în culmea stresului, îl pocneste de-l umple de sânge cu adevärat. Secventa se încheie cu bine, Romeo încheie contractul, apoi se duce la toaletä, unde Piersic se späla de sânge, ca sä-i prezinte scuzele. Piersic îl "iartä", apoi pleacä, iar bietul Romeo rämâne în usa W.C.-ului, repetând la nesfârsit: "N-am vrut sä vä lovesc... Vä rog sä mä scuzati...! Sä träiti...!"
Privirea realistä neiertätoare, sarcasmul täios, umorul crud dar si savuros, au fäcut din "Arta apärärii individuale" unul dintre cele mai bune filme de Institut realizate vreodatä. A primit premii la festivaluri de film studentesc nationale si internationale si a fost exportat. Bose terminase facultatea pe cai mari, cu deplinä îndreptätire, si toatä lumea îi prevedea o carierä fulminantä.

S-a angajat la Sahia, a început sä facä filme documentare, iar în 1981 i s-a aprobat scenariul "Sä mori ränit din dragoste de viatä", scris în colaborare cu Anghel Mora (Mihai Diaconescu). Bose urma sä facä si regia filmului.
În aprilie, 1982, a izbucnit scandalul cu Meditatia Transcendentalä. Bose fäcea parte din miscare, asa cä filmul i s-a luat si i-a fost dat lui Mircea Veroiu.
Astfel, din nefericire, s-a frânt încä înainte de a începe cariera unui regisor care dovedise cä avea toate datele de a deveni unul dintre cei mai buni exponenti ai acelei generatii. Toate filmele lui (atât cele de institut, cât si documentarele de mai târziu), îl impuneau ca pe un profesionist foarte ocolit de greseli.
Cätälina Fernoagä mi-a spus cä, dupä 1990, a avut de douä ori ocazia sä facä lung metraj - dar... nu s-a legat. Cunoastem. Câte lung-metraje promitätoare n-au fost avortate în ultimii cincisprezece ani, în conditiile inflatiei si, mai ales, ale coruptiei din sistemul de finantare si productie!

Ceea ce a observat A.L.S. deasupra cu privire la omul Bose Ovidiu Pastina este întru totul adevärat. Era un tip de o inteligentä rarä, de o aleasä culturä, cu un "ce" aristocratic intrinsec, înväluit într-o mare discretie si modestie. Îmi amintesc bunul-simt cu care venise sä discute cu noi, studentii din seria imediat urmätoare, când tocmai începuseräm facultatea si ni se proiectaserä filmele lui de institut. Nu avea nimic din aerele pe care le-ar fi putut avea altii în locul lui, dupä recentele succese cu filmul de diplomä.
În schimb noi, boboci cu cas la gurä dar plini de fumuri cä, vezi-Doamne, noi acum estem studenti la regie, n-am priceput nimic. Eram dezamägiti cu superioritate cä filmele studentesti ale lui Bose nu aratä la fel ca "alea profesioniste" (habar n-aveam, încä, ce înseamnä filmele de institut - atât în sens obiectiv, cât si subiectiv - si nu puteam întelege cu cât erau mai bune filmele lui Bose decât toate celelalte). Desi deceptionat, Bose a rämas täcut, färä sä-nceapä sä ne tinä predici arogante, cum ar fi fäcut atâtia altii. Dupä o tentativä de dialog pe care noi am reusit s-o facem sä esueze în mutenie, a plecat, si ne-a läsat sä ne däm cu tesla-n coa.ie patru ani, fäcându-ne filmele. Abia de prin anul III am început sä i le vedem pe ale lui în adevärata lor luminä.

Prietenul si colaboratorul lui Bose, Mihai Diaconescu (alias Anghel Mora), a decedat în 1996. În curând, îi voi dedica si lui un topic - cu atât mai mult, cu cât a avut un sfârsit mult mai dramatic).