aseara, cinematograful Republica din Cluj-Napoca o fost gazda premierei nationale a Legaturilor.
sala plina de invitati, in sensul ca 90% dintre cei aflati in sala intrasera be baza de invitatii (moi aussi), nu cumparand bilete, asa ca spectatorii nu erau triati in functie de interes. par exemple, in fata mea se aciuase un maimuþoi cam la 1,70 (bietul de el), lat si gras, genul tipului care se lasa de culturism dupa vreo 4-5 ani si formele i se imbraca in grasimi nevegetale si... mai mai, radea de mama focului la orice faza, adica abia astepta sa apara cate ceva la care zambea toata sala, incat el sa izbucneasca - vizita la discoteca sateasca a fost dementiala pentru tipu asta... sau aparitia pe ecran a unei vaci... uuuu.... uite extraterestrii, exclama d-rei de langa el... :sleep: in dreapta prieteni mele era un nene care vorbea din 15 in 15 minute la telefon, incepand cu un
sint la film pe care-l rostea cu mandrie si fara prejudecata, precum rostesc inteleptii orientului mantrele.
tot aman scrierea despre film, in speranta ca gasesc ceva inspiratie, numai ca..... nu prea se pare ca va veni. astfel ca, promitand ca voi mai reveni o data asupra filmului... trimiteri, doar:
filmul.
ce mi-a ramas in minte dupa final era muzica. coloana sonora e reusita. mi-au placut genericul si scena de final, Cristina filmata din coltul stanga-faþã al masinii pe care o conducea, mangaierile fine ale celor doua fete (cea de la masa, in familia Cristinei), ultima lor discutie...
buuuun. acum: scenele care le vad si la 14 ore de la temrinarea peliculei is alea care de fapt le-am mai vazut pe undeva... cum ar fi, spre exemplu, discutia fetelor pe acoperisul blocului, unde isi afirmau dorinta de a-si putea exprima libere iubirea lor, de a gasi un spatiu unde sa nu fie nevoite sa se ascunda... taiata intr-un cadru cu pasari care zburau peste o macara si un bloc inalt in contructie (catre sfarsitul Liljei 4-ever).
personaj (chirila) psihotic, astfel explicandu-se iesirile pe care le are, mai ales cea din curtea parintilor Alexandrei.
o discutie intre cele doua iubite despre doua personaje ale lui Francois-Rene de Chateubriand, aflate in pozitii asemanatoare lor. in crasma saetasca, fumand carpati
vocea din off...hm...
filmul nu e prost, dar nici nu-l face bun faptul ca nu e prost.
Chirila, dupa film, avea dreptate cand spunea ca e primu film romanesc ce pune in discutie teme precum incestul, homosexualitatea... are un parfum de pretiozitate (discutiile despre iubire, monologul Cristinei - vocea off), are o aplecare spre realitatate - gazda Alexandrei, reactia parintilor ei la vizita fratelui Cristinei, are si clisee - Alexadra este fata de la tara, pe care Cristina, versata, cu aparenta indiferenta a stiutoarei, cauta sa o slefuiasca inspre preferintele ei.
in afara usoarelor excese intelectuale - care la noi vin, cred, pe linie nouvelle-vague si post nouvelle-vague franceza - filmul diseca (cu rezervele de rigoare) un triunghi amoros (oedipal), nareaza un tumult sentimental, un apogeu atins rapid si caderea din starea respectiva... o masura de viata, un decupaj, cel care trebuie. nimic mai mult nu era necesar.
Tudor Chirila este bunicel :o , poate in primul rand fiindca roul lui nu este suficient de intins!
a, da, interbarea retorica! IN afara unor ratiuni comerciale sau a dorintei de a pastra vie vreo referinta-trimitere la romanul de la care pleaca, de ce filmul stigmatizeaza din titlu relatiile dintre cei trei? 'bolnavicioase'? ma indoiesc!