deci
sileni/lunacy - jan svankmajer 10/10
ideea filmului este prezentata in prologul regizorului, ce urmeaza este intr-adevar arta. e vb de un omagiu 'infantil' adus lui poe, adica un horor 'with all the ingredients peculiar to this genre' + influente ale m.de sade - blasfemia. in terapia bolanvilor mentali se profileaza 2 metode: 1. libertatea pacientului si 2. opresiunea sa. lumea filmului astuia se situeaza unde se intretaie extremele celor doua pozitii.
superbe cadre, adeseori scurile si de un umor subversiv caracterizeaza din plin acest film, compus pe figura eroului pozitiv, dar bolnav mintal. elemente de animatie a la delicatessen + naked lunch sunt presarate pe de-alungul filmului. despre continut, doar cate putin, sa nu stric placerea unei evetuale vizionari: pe jean berlot il chinuie visuri/halucinatii cu asistenti medicali cheli care vin zambind sa-i puna camasa de forta. si aici intervine ideea de terapie reflexiva/preventiva. scoala no.1 intruchipata de markizul de sade aka libertinaj, blasfemie (super scena din capela), si automutilare terapeutica. scoala no.2 cu pedeapsa corpului (un plan minutios de 'tratamente' de la 1 la 13) pt boala mintii cu scopul reinstaurarii balantei dintre corp si duh. si mai e si revolutia franceza. si o sora medicala nimfomana. totul intr-un sanatoriu. dar nu vreau sa va iau placerea vizionarii. highly enjoyable.
lady zee - georgi djulgerov (bg.2006) 4,3/10
povestea de dragoste a doi copii rromi dintr-un orfelinat povestita intr-un cantec 'folk' copilului acestora. naivitatea din orfelinat intalneste the real life, dupa mai multe peripetii, invinge si cercul se inchide - filmul incepe. filmat ok, nu genial, dar nici defectuos. dar povestea sucks la greu - un fairy tale cu cuplul din orfelinat, imbalsamat cu vise naive, cu romales shooting queen care devine curva, k sa poata fii salvata de rromul copilariei ei, cu ajutorul fostului ei iubit, si el fost european champion la tir. deah...
notre musique - j.l.godard 2004 8/10
prea poetic sa fie documentar, prea mult text sa fie feature. greu de combatut, dar foarte bine facut. godard analizeaza complexul criminal-victima intr-un colaj poetic - si ca text (vo, dar nu numai) si ca imagine - in spatiul sarajevoului post-civil war (10-15y later). impartit in 3 parti sau 'royaumes' - hell, purgatory si paradise. primul este un colaj vizual al violentei dintre oameni (material din arhiva), indiferent de origine,etc. partea a doua, si cea mai consistenta a filmului prezinta o tanara evreica frantuzoaica venita in sarajevo sa caute raspunsuri la intrebarea daca/cum e posibila o reconciliere intre tabere adverse inainte - sarajevo aka melting pot, orasul model. istoria razboiului civil din fosta iugoslavie nu este tematizat primar, ceea ce e foarte bine - godard incearca mai degraba sa localizeze o paradigma. in sarajevo apare fata asta cu trecut conflictuos (israel-palestina) si cativa indieni ( e clar: si ei fura victime etc... ) si un intelept care tine un seminar despre filozofia artei. in partea asta urmeaza analiza receptiei trecutului, victimizarea/criminalizarea. there's no fingerpointing here either. dar cam greoi de digerat. super intensiv. ultima parte 'paradise' contine un fel de mesaj optimist - martirismul pt pace - nu ca instigare, ci ca apogeu al analizei: introdus in logica/paradoxul victima/criminal ii deschide orizonturi pozitive/il rezolva.
svenja & ceilalti - vlad ilicevici 6,1/10
problema filmului este tematica. tematica este si marele plus. e o tematica by default tearjerker, indiferent de cum o descrii. mr ilicevici a ales varianta soft, fragmentand naratiunea. 1. slabiciuni la montaj (i+s). 2. repetitii. mai pe repede, mai pe slowmotion, ca si cum ar vrea sa-ti bage chinul/suferinta etc fiintelor la eutanasiere pe gat cu forta. dar efectul nu se produce oral, ci vizual
