[Pitbull]

(asta in masura in care dl Marisianþu - imi cer scuze daca numele le scriu total aiurea, nu le-am retinut! nici nu prea meritau retinute, numai ca asta e o alta poveste! (...) maine promit ca merg cu un carnetel si notez de pe afis toate numele si corectez toate deformarile pe care le voi face!- e tanar sau student).

Sorin Misirianþu; "misirianþ" = locuitor din Misir (ardeleneste)
In 1993, m-am dus la Cluj sä-mi caut actriþä pentru rolul principal din "Neînvinsä-i dragostea". Am dat probe cu clasa lui Vistrian Roman (bunul meu prieten, Dumnezeu sä-l ierte) si Mela Ursu. Am selectat câteva fete talentate - Violeta Totir, Ramona... nu-mai-stiu-cum (Basarab? Basarabescu? Asmärändoaie? asa ceva...) - dar l-am remarcat si pe Sorin Misirianþu, care era foarte bun. Desi pentru rolul lui aveam deja trei candidaþi siguri (Costel Cascaval, Ioan Batinas si Marius Florea Vizante), l-am chemat totusi la Bucuresti. Pânä la urmä, numai pe el l-am ales (iar protagonista, într-un final, a fost tot din Bucuresti: Dana Mägdici).
Sorin (aka Misi) era un actor foarte talentat, si mi-a fäcut excelent rolul. Dar mai era si dificil: ca actor, tindea sä sarjeze, iar ca om, era coleric si din prima zi de filmare s-a luat în gurä cu scenograful, Dodo Bäläsoiu (fiecare þipând: "dacä-l mai þii pe ästa în film, eu pa!"). Totusi, ca de obicei, am rezolvat ambele probleme, l-am temperat usor pe Sorin (si ca actor, si ca om), si pästrez o amintire splendidä despre colaborarea cu el.
De-atunci nu l-am mai väzut, dar am citit recent cä face si regie teatru. Acum, iatä, s-a avântat si-n film. Bravo lui! (Päcat doar, dacä e asa cum spui tu despre calitatea filmului säu.)

per ansamblu, in fiece film era cate un element bun, ceva de la care s-ar putea pleca in viitor sau care se putea exploata in filmul ce rula, numai ca: ori regizorul isi tradeaza tineretea in teribilismul numit a arata tot ce stiu, ori vrea sa multumeasca pe toata lumea (asta e o mare problema la noi - acum imi vin in minte doar vro patru oameni care nu o fac - Puiu, Caranfil, Mungiu si Munteanu oarecum) si amesteca situatiile rasuflate gen vacanta mare cu momente mult prea esuate in tragism... un fel de cocteiluri �* la "Italiencele".

Ai perfectä dreptate, e MAREA PROBLEMA la noi - a debutantilor, si nu numai a lor! Nici nu mai am ce sä zic, ai explicat-o just.

o urmareste pentru a constata ca e la bratul unui alt tip.. pe care asta norocosu' il rapeste si il chinuie trei zile pentru a-l abandona apoi la groapa cu gunoi.. dar, vai, era fratele Marei de fapt (nu va suna cunoscuta treaba asta?)

"Scarface".

mi se pare mie, sau actorii nostri (acu nu toti, da' in filmele astea m-a izbit din nou senzatia) nu prea dau bine pe marele ecran.. sa fie din cauza ca is pregatiti pentru teatru si is cam prea teatrali, adica exagereaza fiece gest, fiecare traire, emotie... ceea ce ii face nenaturali pe marele ecran. adica au o atitudine oarecum de film mut in cazul cinemaului, tind sa duca putni cam prea departe fiecare miscare, sa evidentieze intr-un mod care atunca emotia in derizoriu, o ingroasa prea tare, o subliniaza cu prea multe linii incat nu mai stii ce vor in fapt...

Si pe asta ai disecat-o corect. Nu avem încä o scoalä de actorie de film, aia e! Isi aduc zestrea actoriceascä de scenä. Doar câteva päsäri rare (Andi Vasluianu, Dragos Bucur, Ana Ularu, si altii), din ultimele generaþii, au dovedit cä au SIMTUL ecranului, ajustându-si adecvat elementele de joc.
Ar fi interesant ca oarece CineMagicieni apropiaþi de zona studenþiei actuale la actorie (Obviooooous! Esti pe-aici?) sä ne explice si ei câte ceva despre cum stä treaba prin ograda asta.

Bravo, mäi Gionloace, bun si folositor topic ai deschis, bogat în informaþii necesare, si cu comentarii pertinente.