Originally Posted by Leonard:
|
mi-ai putea da vreun motiv sã-l revãd?
|
mi-e greu sa-ti gasesc tie motivatii pentru care sa te intorci la acest film... pot sa-ti spun insa care a fost starea mea generala in timpul vizionarii acestui film... de ce aveam senzatia ca sint sugrumat treptat de ceea ce vedeam, pana la a mi se opri rasuflarea la final...
ceea ce-mi place la Haneke e ca nu judeca, nu intra in sufletul spectatoului valorizand constant si jucandu-se cu sentimentele lui, racaind in interiorul sau doar pentru a-si satisface (desi nu e cuvantul potrivit) orgoliul artistic.. precum face in opinia mea von Trier (unul dintre regizorii mei preferati, alaturi de Haneke si Kar Way cel mai bun regizor activ outside USA). ceea ce realizeaza el, e o constructie meticuloasa, din bucati, puzzleuri imagistice continand o istorie nuda (un fel de 'viata nuda' a la Walter Benjamin privita in tehnica realizarii filmice), adica o insiruire de intamplari prezentate fara nici o judecata interna, venita din partea relizatorului. ma gandesc si la 71 de Fragmente ale unei Cronologii a Hazardului, unde avem bucati bucati, imagini, la final avem o viziunea asupra povestii... in Code Unknown e invers, avem intamplarea, apoi vine disectia, urmand o legitate neclara, nedefinita (codul nu este cunoscut).
al 7-lea continent
l-am privit ca fiind o critica adusa masinalizarii omului in capitalism [asta per total, asa l-am resimtit prin aceea ca ma intrebam de la jumatea filmului daca asta ma asteapta si pe mine peste 10 ani (adica inspre 35 de ani) - serviciu, acasa, serviciu, acasa, intalnire cu cumnatul (daca oi avea), terzire dimineata, spalatorie auto, copil, scoala lui, probleme la serviciu, intretinerea unei aparente relatii cu parintii, ba chiar si cu sotia...etc. ceea ce mi-a placut (fiind totusi un film!) este ca anarhia in sistem personajele o aduc nu luptand, injurand si protestind in strada, ci excluzandu-se pe ei masinariei. lovesc in 'celula de baza' a societatii, distrug familia, in speta familia lor. astfel se extrag pe ei sistemului si-l distrug, oarecum, din interior.
pe mine m-a prins filmul chiar nitre praguri - terminarea scolii, intrarea in munca (desi este ceva placut, adica maimult decat placut), dar intrebarile pe care mi le puneam atunci - si inca o fac - sint legate de aspecte pe care le-am intalnit in film, iar felul in care Haneke stie sa le prezinte, nealterate de o constiinta artistica omniprezenta si atoate stiutoare, felul cum stie sa spuna pana la capat povestea (ecranul negru de la final... :love
... toate astea mi l-au adus pe haneke in prim-plan si cu cat il vad mai mult cu atat creste in ochii mei.
(daca vrei un motiv si mai personal pentru care sa vezi filmul - e ca 'subromul' filmului, de pe titrari.ro, e facut de mine
)