|
Pentru oricine vede un film altfel decât un simplu spectator, urmärind sä-l analizeze (ca profesionist, critic sau mäcar cinefil), regula de aur este: TREI VIZIONARI.
- Primul contact cu filmul.
- Acomodarea (o datä ce nu te mai furä actiunea).
- Analiza.
Sigur, regula e "de aur", nu "de fier": pe de o parte, existä atâtea filme îndeajuns de complexe încât sä justifice, si chiar sä necesite, si mai multe vizionäri (Tarkovski, Bergman, Antonioni - si multi altii). Totusi, dupä a treia oarä, trebuie sä fim foarte atenti sä nu ne pierdem în amänunte. Dacä suntem constienti de riscul ästa, si-l evitäm, nici o problemä.
Si acum, putin mai on-topic:
Nu-mi amintesc nici un film a cärui perceptie sä se fi rästurnat atât de radical (displäcut/pläcut), de la prima la a doua vizionare. Pot face doar unele asocieri aproximative - si, în fond, deloc surprinzätoare:
- "Blowup"; l-am admirat de prima oarä, dar abia cam a treia am început sä-l înteleg, si de pe la a cincea, sä-l iubesc cu adevärat.
- "Stalker"; prima oarä, impresie pozitivä, dar stare de soc buimac cu ameteli fizice, de-a dreptul; imposibil sä comentez ceva; ulterior, desfolieri succesive care nu s-au terminat nici acum (sä tot fie vreo opt la activ).
- "2001: A Space Oddissey"; prima oarä, pläcere cam superficialä si condescendentä; pe urmä, si aici, disectii etapizate (tot vreo opt, cred).
|