[Nightwane]

tot din cenusa timpulei. timpului chiar.

Kate Bush – Aerial

12. 9. 10. De 12 ani, Kate nu a mai scos nimic. La 9 ani am descoperit-o. De 10 ani astept un album nou. Dupa 10 ani de asteptare, nu primesc un album, ci doua. Este, deci, un motiv de a sarbatori si de a ma lansa in orgii muzicale ce culmineaza cu, evident, orgasme auditive . Da, Aerial (si ale sale Sea of Honey si Sky of Honey) este orgasmic, divin, dumnezeiesc etc. (a se insera cantitati enorme de exclamatii extatice de genul OMG, OMFG!!11!! etc.).
Dar, s-o luam metodic. Dupa cum spuneam mai sus, Aerial se imparte in doua albume: Sea of Honey si Sky of Honey. Delicios de diabetic.
A Sea Of Honey se deschide cu the Presley-esque King Of The Mountain (primul single extras de pe album), un fel de Celebrity Deathmatch intre Björk, Sade si Alison Goldfrapp pe tema “Elvis”. Cu o magistrala juxtapunere a mitului Elvis, a misterului á la Orson Welles (si a sa Rosebud), Kate se joaca cu sintetizatoarele, cu vocea si cu un intreg “arsenal” rock, in timp ce il cauta somewhere over the rainbow pe regele rock-ului (“Elvis are you out there somewhere/ Looking like a happy man?/ In the snow with Rosebud/ And king of the mountain”). Cu King of The Mountain am re:trait toata asteptarea si disperarea generata de disparitia din zona muzicala a lui Kate. Noroc ca s-a intors.
Sea… continua cu Π, o balada jazzy care se construieste in jurul recitarii a 116 zecimale (sper ca am numarat corect) ale numarului Π. Matematica nu a fost niciodata atat de frumoasa.
Bertie e un imn inchinat lui Bush Jr. Un cantecel curat si corect. Ah, ce n-as da ca maica-mea sa-mi fi cantat asa ceva (desi nu cred ca as fi vrut sa ma cheme Bertie). Ramane de vazut daca la adolescenta Bertie va fi rusinat de acest cantec (deh, hormonii).
Dupa Bertie, Kate se intoarce la The Kick Inside si, in general, spre toate cantecele sale ce au ca tema erotismul, sexul etc. In Mrs. Bartolozzi asistam la o “banala” zi de spalat rufe. Construita doar din pian si voce, Mrs. Bartolozzi e una dintre cele mai miscatoare balade Bush-iene (poate sta cu mandrie langa The Man With The Child In His Eyes, Moving, Houdini etc.) si nu este nimic altceva decat un proces voyeuristic: o urmarim pe Mrs Bartolozzi in timp ce priveste obsesiv masina de spalat si in timp ce fantasizeaza in legatura cu rufele de dinauntru-i. Cred ca e pentru prima oara in istorie cand masina de spalat se transforma intr-un portal ce duce spre o lume erotica (asta excluzand futaiurile consumate pe masina de spalat). Cu versuri ca “My blouse wrapping around your trousers/ Oh the waves are going out/ My shirt floating up around my waist”, e clar ca the laundry day in familia Bush e o zi cel putin speciala.
Urmatorul cantec (How to be invisible) mi-a adus aminte de sfarsitul lui Get Out of My House datorita incantatiilor prezente (“Eye of Braille/ Hem of anorak/Stem of wallflower/Hair of doormat”). Dar, tinand cont de faptul ca Sea... este un album 90% personal, tind sa cred ca Babooshka povesteste mai mult despre nevoia sa de a disparea din viata mus�*cala.
Ult�*mele doua piese de pe Sea..., vorbesc (canta?) despre o anume Joanni care “wears a golden cross/ and she looks so beautiful in her armour” (ma intreb despre cine o fi vorba) si despre o submersie totala intr-o Atlantida creata si scufundata de Kate insasi (A Coral Room).
In comparatie cu Sea..., A Sky of Honey este mult mai energic, mult mai listener friendly (asta daca nu esti obisnuit cu Kate). Sky... are 42 de minute si fiecare minut este senzual, romantic, energetic in timp ce nareaza trecerea a 24 de ore (cu toate momentele unei zile – apus, noapte, zorii zilei etc.) din viata unei femei careia nu ii este frica sa viseze si care intalneste dragostea si fericirea de a trai la fiecare pas.
Preludiul este o piesa scurta si atmosferica ce te proiecteaza direct pe cer, intre pasarile ce-si strecoara croncaniturile si ciripiturile de-a lungul piesei.
Prologul incepe cu un pian, o vioara si o Kate care slaveste dragostea, casnicia si, pur si simplu, viata.
An Architect’s Dream este la fel de touching ca prologul si, oh, atat de frumos in simplitatea sa (“Watching the painter painting/ And all the time the light is changing/ And he keeps painting/ That bit there, it was an accident/ But he’s so pleased”).
The Painter’s Link este exact ceea ce sugereaza titlul: o legatura intre intalnirea dintre Kate, pictor, dupa-amiaza si urmatorul moment al zile, si anume apusul soarelui.
Sunset incepe ca un torch song, continua ca o piesa jazz si se termina ca un flamenco á la Camarón de la Isla (dar fara lamentari si miorlaturi gratuite). Sunset este sentimentul acela de fascinatie totala pe care-l ai (sau ar trebui sa-l ai) cand soarele apune si cand lumea se indreapta spre intuneric.
Undeva intre apus si noapte, e momentul acela cunoscut ca si Somewhere in Between unde te daruiesti complet noptii (“Not one of us would dare to break/ the silence/ Oh, how we have longed/ for something that would/ make us feel so...”).
Dupa Aerial Tal (un insert strict instrumental), urmeaza Nocturn, cel mai savuros/ delicios/ misterios/ zguduitor/ romantic/zdruncinator moment al albumului. In Nocturn, cei doi iubiti (a caror poveste se construieste de-a lungul lui Sky...), se daruiesc complet noptii, scufundandu-se unul intr-altul si devenind una cu lumea (sub)acvatica. Foarte dreamy si de efect. “Could be in a dream/ Our clothes are on the beach/ These prints of our feet/ Lead right up to the sea”.
Sky… se incheie cu Aerial si, o data cu el, se termina si noaptea. Un cantec totalmente diurn (mai degraba matinal).Nu este nici dreamy, nici romantic, este pur si simplu frenetic, agitat, puternic... (“ The dawn has come/ And the wine will run/ And the song must be sung/ And the flowers are melting/ In the sun”).
A Sky of Honey ar putea fi rezumat astfel: nu se intampla mare lucru, dar cat de frumos NU se intampla.
Aerial este unul dintre cele mai bune albume Bush si merita ascultat, si ascultat, si ascultat pana se topesc cd-urile.
In principiu, formula lui Aerial este urmatoarea:

Aerial = The Kick Inside + The Dreaming + The Hounds Of Love

Mai bine de atat nici ca se putea.
Exista totusi o problema: ce se intampla cu cei care nu sunt obisnuiti cu Kate sau nu o cunosc si dau intamplator peste album? Raspunsul: Chiar intereseaza pe cineva? Aerial exista doar pentru cei care stiu sa-l digere, nu e pentru cei ce se joaca cu Britney Spears, 50 Cent, Dr. Dre sau alte avortoane si atrocitati mus�*cale.
Dupa 12, respectiv 10 ani de asteptare, Kashka from Bagdad ne/ma blagosloveste cu inca o mostra de arta pura. Si daca un ar fi fost atat de neprezentabila d.p.d.v. facial in tinerete, ar fi devenit alt mit erotico-muzical al meu (impreuna cu Alison, Ambrosia, Debbie,Myléne, Camilla etc. etc.). ‘Nuff said.
Kate, let me in-a your window!