[Nightwane]

una d-aia mai veche. from the ashes of time. wkwism total.

CocoRosie - Noah´s Ark (2005)

''Noah´s Ark'' este chiar mai horror si chiar mai traumatic decat anteriorul cocorosism numit ''La Maison de mon Reve'' (2004). In sensul bun, of course. Sierra si Bianca (CocoRosie, that is), surorile care in unele concerte ''reinventeaza'' infamul hit al lui Kevin Lyttle, ''Turn me on'', satisfac inca o data foamea de sinistru, de depresii si, evident, de orgasmicele sunete cocorosice.
''Noah´s Ark'' este CocoRosie at their best. Inca de la inceputul lui K-hole (''God will come and wash away/Our tattoos and all the cocaine/And all of the aborted babies/Will turn into little bambies'') iti dai seama ca nu e muzica de ascultat singur, pe intuneric. Pentru ca risti sa faci infarct (va fi totusi o moarte atat de placuta, o moarte cu zambetul pe buze, o grimasa á la Cheshire Cat).
Discul continua cu perversul / tristul / depresivul / homosexualiza(n)tul ''Beautiful Boys'' (''All those beautiful boys/Pimps and queens and criminal queers/All those beautiful boys/Tattoos of ships and tattoos of tears''). Lacrimogen, to say the least. In sensul bun, of course. Dupa aceasta ''balada'' traumatiza(n)ta, urmeaza probabil una dintre cele mai triste melodii din istorie: ''South 2nd'' (''Somebody's baby boy ain't coming home tonight'') si animalicul ''Bare hides and buffalo''. Apoi, Banhart-ianul si tribalul ''Brazillian Sun'' si apocalipticul/bisericescul ''Armaggeddon''.
Desi cele doua surori (care nu s-au cunoscut decat foarte tarziu - desi varsta la care au fost separate difera de la interviu la interviu) spun ca, spre deosebire de ''Maison...'', ''Noah´s Ark'' nu este o entitate ci este alcatuit din bucati fara legatura, albumul reuseste sa curga atat de fluid incat separare clara intre melodii nu exista.
''Noah´s Ark'' doare, inainte de toate. Mult de tot. Te lasa cu un gust amar in gura (gustul metalic al sangelui, maybe?) dar, totusi, este ATAT de placut. Chiar si coperta sugereaza, intr-un fel, asta: un three-some analo-cabalin. Sa simbolizeze asta, oare, ca muzica lor este ceva care, atunci cand te patrunde, iti provoaca in acelasi timp si durere dar si placere? Un fel de It hurts so good?
Lasand la o parte incursiunile in zona zoofil-muzicala, ''Noah´s Ark'' este unul dintre cele mai bune albume ale anului 2005 si este una dintre povestile cele mai sinistre (dar atat de frumoase / optimiste / inaltatoare) din ultima perioada (atmosfera la care contribuie din plin schelalaiturile animalice si insert-urile lo-fi).
Dar, sunt CocoRosie noua Bjork? O intrebare care trebuie pusa, dat fiind faptul ca uneori vocile cocorosice imita vocea bjorkiana si data fiind existenta ''Submarine''-ului ''Medullei'' si mai ales data fiind existenta tristului (d.p.d.v. calitativ) OST al ''Drawing Restraint 9''. In nici un caz dar, who knows what the future will bring?
Se vor prostitua pentru generatia eMpTyV? Cu un amant ca Devendra Banhart si cu un excelent simt al neo-folkului, putin probabil.
I love CocoSierra & RosieBianca.