[bellhop]

Blue Swallow, aka Cheong yeon (2005)

tearjerker pana la moarte, dar cu substanta narativa, nu de dragul de a da apa la crocodil, ca Sad Movie;

filmul are o gramada de atuuri care il recomanda din start: personaj real si inedit, epoca istorica interesanta reconstituita, fascinatia zborului, relatiile koreano-japoneze;

nu devine un omagiu adus primei femei aviator din istoria Koreei, pentru ca nu a fost un personaj triumfator, meritul filmului e ca reuseste sa transmita un sentiment inaltator dintr-un destin tragic si fara patriotardisme sau resentimente, din pozitie nepartizana: filmul e vorbit poate jumatate in japoneza, japonezii au si oamenii lor buni pe langa tortionari -- colega japoneza (amanta ministrului) cu care devine prietena si la un moment dat intrebarea, care ii este adresata eroinei: ce a facut patria pentru tine ca tu sa te simti indatorata? si cu toate astea... comunica un sentiment de mandrie nationala;

realizarea e OK, prima jumatate cu partea biografica curge mai expeditiv si superficial, ca si scenele aviatice propriu-zise -- nu e Aviatorul totusi, pentru ca in partea a doua sa se ocupe mai mult de latura sentimentala, bine socotit, scenele de tortura taiate scurt la montaj, dar destul de explicite, parca devin si mai crude alternate cu momentele de respiro, imaginea super ca de obicei;

all in all inca un plus la capitolul film recuperator si un castig in general pentru cinematografia koreana, prin perspectiva obiectiva abordata;