Originally Posted by Terror_IST:
|
Personajele lui Scarlett si Bill nu traiesc pasional (poate si datorita varstei), ei nu fac dragoste ci doar se regasesc intr-o mare de neon, intr-o lume diametral opusa celei din care provin. Cei doi sunt apropiati de insomnie, de spleen, de incertitudini si de o tacita tristete. Mi-e greu sa-i incadrez ca indragostiti si i-as numi mai degraba parteneri de suferinta.
Oricum mi se pare putin cam dur sa numesti "Lost in Translation" un fals.
|
bine zis (desi nu sunt de acord). argumentatia ta ma face in sfarsit sa inteleg ce reproseaza lumea filmului asta. mi-e teama ca e vorba de cel care recepteaza filmul. (in paranteza fie zis, poate ca barbatii au o problema cu a numi ceva o poveste de dragoste as long as there is no sex in it.
i can understand that.) dar daca nu e dragoste in LiT, atunci ce e? de ce isi amana Bill calatoria spre casa? de ce fuge dupa ea la sfarsit? de ce simte nevoia sa-si sune nevasta dupa ce se intorc din aventura prin oras? daca nu pentru ca in sfarsit s-a "conectat" cu cineva cu adevarat. uite si un citat din Before Sunset care merge si aici: "for once, we really DID meet." nu la acelasi nivel fundamental, normal, trebuie pastrate proportiile. (nici nu ar fi avut cum, date fiind varstele). mi-e teama ca tine intr-adevar de receptare: trebuie sa iti placa si Bill, si Scarlett, si firile lor introvertite, pana si Japonia trebuie sa iti placa, si mai trebuie sa fii si un romantic at heart, ca sa vezi in LiT ce vad unii/sau ce vore unii sa vada (including myself.)