[Terror_IST]

@Superstar
Imi cer scuze dar eu ,din pacate, am inteles ca la "Lost Highway" te refereai. Am citit si sunt de acord cu ce ai spus in legatura cu "Wild at Heart" (al carui scenariu, dupa cum spunea si Leonard, e adaptat de Lynch dupa romanul lui Barry Gifford) precum si cu faptul ca "Mulholland Dr." nu are ca nucleu o poveste de dragoste. Eu nu am spus ca "Lost Highway" ar fi unul dintre cele mai bune filme de dragoste, dar este un film excelent care foloseste o relatie disfunctionala ca punct de plecare pentru evadari in subconstient. In concluzie, dragostea este prezenta in filmele lui Lynch dar nu intr-o forma canonica.

Mie personajele din "Lost in Translation" mi-au dat senzatia de contraforti si mi se pare interesant de observat evolutia relatiei (sau mai bine zis apropierii) dintre ei in contextul incompatibilitatii dintre Occident si Japonia. In superbul "Before Sunrise" aveam de-a face cu o scurta poveste de dragoste traita intr-o mare capitala culturala a lumii (extraordinara scena cu poetul ambulant), de doi tineri care apoi o apuca pe carari separate, cu promisiunea unei reintalniri. Abia peste ani buni in "Before Sunset" intr-o alta mare capitala culturala a lumii, aflam consecintele acelei nopti de pasiune si cicatricele lasate de esuarea regasirii. Finalul deschis, promite o continuare (sau mai bine zis o concluzie) la drama celor doi. In "Lost in Translation", lucrurie stau ceva mai diferit. Personajele lui Scarlett si Bill nu traiesc pasional (poate si datorita varstei), ei nu fac dragoste ci doar se regasesc intr-o mare de neon, intr-o lume diametral opusa celei din care provin. Cei doi sunt apropiati de insomnie, de spleen, de incertitudini si de o tacita tristete. Mi-e greu sa-i incadrez ca indragostiti si i-as numi mai degraba parteneri de suferinta.
Oricum mi se pare putin cam dur sa numesti "Lost in Translation" un fals.