|
Dragu' tatii, se numeste
EXPERIENTA, româneste.
Asta, crede-mä, nu creste
Numai cât ai zice peste.
Ani si ani am tot rimat,
Simplu sau alambicat,
Am cäzut, m-am ridicat,
Ca si altii de alt leat.
Da' sä stii, când scriu serios,
Mai cälare, mai pe jos,
Le främânt cam pân-la os,
Ca sä iasä ghiers frumos.
Alteori, rapid mä joc,
Cä de-o glumä, n-o fi foc.
Uneori nu-mi iese - ioc!
Alte, face plici! si poc!
Ti-as mai povesti acus
De Räducu cel Itcus,
Care-avea cu mine, nu-s'
Ce, dar îmi fäcea frecus!
Când în "Plosnita" jucam
(Ce se duse de haram)
Si în vresuri declamam,
Precum mierla de pe ram,
Dupä dânsul, urmam eu.
Cel Räduc schimba mereu.
Sä mä-ncurce, zic, la greu,
Ca pe-un creier teleleu.
Si atunci, cât ai clipi,
Versu-l adaptam, da' stii,
Spectatorii, mii si mii,
Si pärinti, ca si copii,
Nici cu gândul nu gândea
Cä era vreo halima!
In aplauzi izbucnea
Sala-ntreagä: "Ha ha ha!"
Pânä ce s-a prins cä, geaba!
Nu-mi încurcä mie treaba!
Poa' sä bage si araba,
Facem teatru, iar nu laba!
Si-uite-asa ne veselim,
Cä doar oameni vrem sä fim,
Când umoru-i legitim,
Poti sä zici doar: Aferim!
|