Unlikely Messiah
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822
|
Eee, deci väzui si io azi Kinkongule.
Ca vechi iubitor al lui din frageda-mi pruncie, mi-am fäcut damblaua si m-am bucurat. Ca iubitor de cinema, m-am cam enervat.
Dom'le... N-au plesnit-o cu el.
Hai s-o luäm asa, în ordine cronologicä:
- Începutul. De nota 10. Maimuta de la zoo, bidonvillurile, cozile la supa säracilor, numerele de music-hall.
- Apare Denham si filmul începe sä dobândeascä o tentä patetico-istericä. (Totusi, am râs la poanta cu: "Fay?" "Face un film pentru R.K.O." "A, cu Cooper...?")
- Plecarea vaporului: marfä.
- Drumul cu vaporul: clismä. Cea mai proastä parte din film, si una dintre cele mai tâmpite pe care le-am väzut vreodatä. Aici Jackson trebuie, si vrea, si se screme sä construiascä misterul. Si-i iese o diaree constipatä. Infantil, poncif, ostentativ, reactii psihologice de teatru de päpusi, pusti cehoviene bägate cu teava-n ochi (cloroformul). Arar, câteva poante drägute (aia cu mustata, sau confuzia cu sunetistul).
- Naufragiul: acceptabil.
- Debarcarea pe insulä. Una din cele mai bune pärti ale filmului. Decorul are mister, e bine filmat. Bästinasii, urâti de-ti vine sä borästi, si decapiteazä la ai nostri într-o veselie. Bravo, Petricä, ad' la tata sä-ti pupe dovlecelu'. Secventa asta ti-a iesit.
- Räpirea: asa si-asa. Oarece suspense, cam simplist.
- Aparitia lui Kong. Fâs. Rateazä primul moment-cheie al filmului. Pânä si-n voma aia a lui Guillermin, era mai bine construit.
- Felul cum filmeazä insula în general: beton; aici Petricä e la largul lui: construieste lumi LOTRiste si le zugräveste meserias.
- Dinozaurii: incredibil de amestecat. Atacul velociraptorilor asupra diplodocilor: neverosimilitäti crase (goana prin defileu), si un momentel SUPERB (trecerea pe cornisa care li se sfärâmä sub picioare) ratat scurt si la obiect.
- Relatia Ann - Kong: bine construitä, destul de substantialä, dar de la un punct încolo degeneratä insuportabil într-un lacrimogenism scârbos. Frumoasä secventa cu dansul comic, si cea cu jongleriile. Drägut momentul de dupä lupta cu tyranosaurii, când Kong e "ofuscat", si pe urmä si-o trânteste-n siktir pe umär (pe Ann), din mers.
- Bätaia cu tyranosaurii: ingenioasä faza cu datu' huta-n liane, dacä n-ar reitera mania lui Jackson pentru cäzäturi în falii care nu se mai terminä; lupta la sol, destul de decentä.
- Bâzdâgäniile de pe fundul santului, miriapozii, si-n genere fauna insulei: fiecare O.K. în sine, dar supralicitate pânä dincolo de orice saturatie. Potential bun, ratat prin aglomerare; de la un punct, devine plicticos.
- Capturarea lui Kong: parte reusitä, parte ratatä, pe acelasi amalgam de calitäti si defecte enuntate la multe alte secvente.
- Spectacolul de la New York: destul de reusit; satirä si sarcasm amuzant, din päcate präfuit räu; bunutä nävala lui Kong în salä.
- Zbenguiala pe sträzi: banalä.
- Patinajul de-a-n-curulea în parc: o secventä frumoasä, ratatä tot prin supralicitare: pomii de Cräciun cu beculete colorate o zaharisesc iremediabil.
- Si, în sfârsit, inevitabilul Empire State Building. Destul de bun. Confruntarea cu avioanele are o anumitä sobrietate cinematograficä, si e bine filmatä. Din nefericire, s-a adunat prea multe päcate pe parcurs, si o sapä din temelii. Moartea lui Kong: stä lacrima sä pice, si nu poate, pentru cä DIN NOU, Jackson n-are liniste pânä n-o lungeste intolerabil, mai bagä si-o muzicä de inimä albasträ, si niste cäutäturi lungi-luuungi ochi în ochi. Foarte frumos cadrul cu cäderea lui Kong, si avioanele plutind pe-aläturi.
Concluzie:
Se confirmä cu tärie impresia de la L.O.T.R.: Peter Jackson e un bäiat care pute de talent si e prost ca noaptea. Are o imaginatie debordantä, si un stil narativ completamente haotic. Viziune cinematograficä unicä, si date dramaturgice nule. Vârä momente foarte bine conduse în interiorul secventelor, si-si rateazä secventele în ansamblul lor. Îmi venea sä-l iau de mânä, sä m-asez cu el la un DVD-player, cu telecomanda, si sä-i zic: "Uite, bäi Petricä, asta mai scurtä, asta mai lungä, pe-asta scoate-o sä n-o mai väd, pe-astalaltä mut-o dincolo - si-n genere, mai lasä si tu din când în când inspiratia galopantä si mai si GÂNDESTE la ce faci, mä tatä!"
|