|
Hehe, da, îmi aduc aminte... In primävara lui 1977 sau '78, pare-mi-se, au trimis rusii si la noi un filmulet "în relief". A rulat la "Timpuri Noi" si se omora lumea sä-l vadä. Imaginea era polarizatä, si la intrare primeai ochelari cu lentile la fel de polarizate, ca sä vezi cu fiecare ochi câte o componentä. Stereoscopie elementarä.
Filmul era un simplu "montaj de atractii" - numere de circ, jonglerii, dresurä, scamatorii - filmate astfel încât sä le speculeze "tridimensionalitatea": maimutele säreau spre camerä, magicianul arunca apä din bolul cu pesti...
Pe urmä, au trimis si un film de fictiune, ceva de aventuri prin Asia, pe acelasi procedeu. Rula la "Luceafärul". Nu m-am mai dus sä-l väd.
A fost o jucärie în oarecare vogä pe-atunci, si lumea a uitat-o... N-a prins. Se vede cä estetica filmului s-a impus, totusi, în douä dimensiuni. Cinema stereoscopic? Holografic? La ce bun? N-ar mai fi cinema, ar fi o altä formä de spectacol. Dar, din câte se pare, nu prea tenteazä pe nimeni. O complicatie inutilä, care n-ar aduce nimic nou - când tridimensionalitatea virtualä, sugeratä, a ecranului simplu functioneazä atât de bine.
Eisenstein a fost un geniu nebun, un creator - dar si un naiv (ca atâtea alte genii, în fond). Acum, din perspectiva timpului, povestea asta cu "filmul în relief" se relevä asa cum a fost: un capriciu copiläresc, o jucärie trecätoare.
(Ce-i drept, la fel päreau si nickelodeoanele, si sälile de-acum o sutä si ceva de ani. Numai cä... alea au prins!)
|