|
Mda, desi cred cä tu reactionezi la altceva: când te referi la relativele lui calitäti de-acu' fix (da' FIX!) 30-40 de ani, îti amintesti de fapt PROSPETIMEA lui de-atunci. Filmele lui de tinerete aveau o vivacitate, un dinamism, o policromie surprinzätoare pentru majoritatea productiilor românesti ale epocii (cä, din päcate, Ciulei si Iliu încetaserä sä mai lucreze, iar altii...). Plus, desigur, ceea ce vorbiräm despre furat. Plagierile dupä "Que viva Mexico" (în "Nemuritorii"), dupä "Dillinger" (în "Un comisar acuzä"), si multe altele (în mare parte neväzute în România, sau väzute numai de profesionisti si pasionati) aduceau ceva aparent "nou".
Asa cum nu voi obosi niciodatä sä spun, agonia lui din 1977-1984, urmatä de perpetua moarte cerebralä din ultimele douä decenii, s-a tras de la urmätoarele:
- lipsä totalä de inteligentä (confundatä cu un soi de istetime viclean-pragmaticä);
- inculturä crasä;
- nulitate deplinä de caracter (conteazä si asta, chiar si pe plan artistic, pentru cä dacä te MINTI si te FURI pânä si pe tine însuti, e firesc sä te plafonezi si sä te descompui mai mult decât prematur!)
Si, printr-un trist paradox, aceeasi calitate funciarä de escroc absolut care l-a anihilat ca cineast îl tine acum cuplat la aparate (de supravietuire? de filmat? Pentru el, tot un drac.)
|