King Kong
Dupa 9 ore de chin LOTR, P. Jackson si-a facut King Kong-ul. Si e cat se poate de clar ca e un film personal, facut cu pasiune pentru cinema si pasiune pentru King Kong. E aceeasi poveste, numai ca PJ si-a permis sa faca o introducere mai larga (desi superficiala), dar cel mai important, si-a permis sa faca exact ce-a vrut el din insula aia. Toti monstruletii si omuletii din capul lui i-a pus acolo.
Sunt intr-o oarecare masura doua povesti: partea cu King Kong si Naomi Watts, care este siropoasa, romantica, frumoasa, KK se bate cu lilieci, dinozauri si oameni ca s-o apere pe ea; apoi exista partea cu Jack Black, cineastul obsedat si echipajul navei, ale caror patanii mi se par ignorabile si puteau la fel de bine sa nu existe (cu exceptia unui moment), sau nu prea m-au interesat pe mine - sunt foarte Indiana Jones. Adrien Brody e in mod surprinzator mai mult decat tolerabil, iar JB isi face rolul de jeg mercantil admirabil.
Din astea 3 ore cel putin o jumatate de ora putea sa dispara, dar chiar nu mi s-a parut iritanta lungimea lui. Trebuie vazut tinand cont de faptul ca e un film in care un om a facut EXACT ce i-a placut lui, CUM i-a placut lui si aratand de ce i-a placut lui. Mi s-a parut minunat si m-a revitalizat intr-un mod ciudat. Aparent este nevoie de o gorila de 8 metri sa cada de pe o cladire de 250, ca eu sa am senzatia ca viata e frumoasa.
PS omul asta stie al naibii de bine sa filmeze
PPS la scena reunirii dintre Naomi Watts si KK in new york NU poti sa nu observi sfarcurile domnisoarei, care par a fi raspuns la vederea gorilei. Sau poate doar ii era frig, mie-mi place mai mult prima varianta.
deci... Kong is King... 10/10
__________________
apocalypse please
|