|
Avea dreptate Solondz sa spuna, comparat fiind cu Sam Mendes, ca American Beauty e varianta mai soft, mai populara, a lui Happiness. In plus, American Beauty pare sa caute ostentativ scurt circuitele din viata de familie americana sau acele momente of sheer beauty, care sa dea ochiul pe spate. Happiness e mult mai negru, umorul lui are efect intirziat, nu poti sa rizi spontan. Este cinism la Solondz, o caterinca generalizata, dar temperata de un film fara imagini scoante (poate, cu exceptia secventei finale cu baietelul, ciinele si mama), un stil plat, de teve, pe care-l dispretuiesc lejer, dar cu performante actoricesti foarte solide, si cu o finete in a scoate la iveala toate rahaturile vietii omenesti, de la pedofilie la crima, si inapoi, dar fara semnul exclamarii.
|