[Nae]

sorry to interrupt.
filmul asta este dupa parerea mea un main-stream 100%. in timp ce ma distram la "asociatii...diverse" l-am vazut si eu, si tare am fost curios sa va las sa discutati despre el, crezand ca o sa gasesc un raspuns la intrebarea:"dece este filmul asta'iconoclast'?"
raspunsul insa nu-l prea gasesc, mai mult, discutii numai despre 'anti-americanisme da sau ba' si alte mici idei incercand sa spuna dece este bun filmul....

dupa parerea mea, 'history of violence' este un film scris prost, cu multe gauri in scenariu, cu multe scene cheie rezolvate 'deus ex machina' si cu personajul principal lasat in interpretarea libera a spectatorului... scnenele bune sunt facute din regie, si felul in care este povestita aceasta povestea banala si slaba.
incepand cu prima scena (reamintesc: cei doi 'bad-guys' plecand de la locul ultimei fapte, filmat intr-un take de 5 minute), care te 'pacaleste' trimitandu-te la un film de genul Quentin Tarantino, si terminand cu scena muta din casa personajului principal, filmat, montat si construit subtil in felul lui Gus Van Sant, care finalizeaza povestea intr-o nota linistita, si totusi nesigura (nu vreau sa folosesc cuvantul 'subred' aici, ca este missleading), filmul are contunuitate si o doza de suspans care este facuta interesant. in multe scene, "surprizele" sunt cele care te prind si te tin atent mai departe (v: scena de futai in cheerleader-style, scnea de futai pe scari, scena lui fugind acasa crezand ca the bad guys acolo vor sa ajunga, si scena seaca de head-shot data fratelui protagonistului)... din pacate, povestea nu sustine din plin aceste mici perle, si astfel, greutatea lor cinematografica ramane suspendanta undeva, fara sa foloseasca povestii.
mesajul insa este clar. discuta despre 'pro/anti-americanism' n-are nici un sens, pentru ca nu asta este tema filmului. filmul nu incearca sa fie o critica socio-potica, ci vrea sa intre mai adanc in psihologia caracterelor, care, mai ales in cazul protagonistului, este plina de o ura si de o violenta ascunsa.

din pacate, ideia se pierde in multe scene (v: scena fiului care se bate cu un alt tip in scoala, scena fratelui care-si impusca subalternii, etc) din cauza neglijentelor crunte in constructiile de personaje secundare. totusi, filmul culmineaza in ideie cu scena de futai pe scari, care este filmata si facuta genial, si care este prinsa din nou in urmatoarea scena, cand avem CU-ul cu spatele ei cicatrizat, intr-o dimineata noua (nice, symbolically speaking)
la fel de reusita cred ca este scena de final, care sta in picioare, facand concluzia.... fiica lui il iarta. deh, din pacate aici filmul nu se termina, si si fiul si sotia ii intind mancarea ca gest de iertare, chestie care din nou arata, dupa parera mea, deficientele in constructia personajelor secundare.

dupa a doua vizionare (azi), filmul asta si-a pierdut din efect, si inafara de marele respect pe care cronenberg il primeste de la mine pentru regia lui impecabila si mortinson pentru actoria lui surprinzator de buna, nu mai pot considera filmul asta o creatie cinematografica de exceptie... e buna.

insa iconoclast... where? poate nu stiu io....