The Sugarland Express, Steven Spieblerg: doi tineri de 25 de ani, sot si sotie, infrunta legea (reprezentata de o caravana interminabila de masine ale politiei) pentru a-si recupera copilul de doi ani. Premisa nu este deloc incitanta, chiar anunta monotonie, insa filmul devine fascinant prin filtrul camerei, care foloseste la maxim interiorul masinei de politie (principalul decor) si peisajele Texas-ului. E drept, ochiul regizorului ramane cam prea des fixat pe zecile/sutele de masini angajate in urmarire, dar sa trecem peste asta... Vreau sa notez una dintre cele mai originale si mai istete reverse zoom-uri: sniper-ul fixand de-a lungul tevii pustii si prin geamul casei masina in care cei doi fugari se apropie. Acum... povestea - desi bazata pe intamplari adevarate - pare pe alocuri mai putin credibila, dar sentimentul general pe care filmul il lasa la sfarsit este ca ne aflam mai degraba intr-o lume a fanteziei, iar imaginatia fara limite este cea care ne conduce in acest aparent simplu si monoton road-movie. Pe fundal se simte - inconfundabil - amprenta muzicala a lui John Williams, valorificand pana si momentele in care nimic nu pare sa se intample pe ecran.
__________________
"And in case I don't see ya: good afternoon, good evening and good night!"
(Jim Carrey - "Truman Show")
http://poisonwhiskey.blogspot.com/
|