Originally Posted by bellhop:
|
A Bittersweet Life aka Dalkomhan insaeng (2005), cel mai asteptat film al anului, special treat for Sky-Lounge walkers, busboys and girls, sharks and fishes. de sarbatoare. de referinta, de clasa ...8)
|
L-am vazut si eu ieri. Din punctul de vedere al scenelor de violenta, se pisa pe orice film semnat John Woo, Quentin Tarantino sau Chan Park Woo (incluzind aici supra-apreciatul Oldboy), pe oricine. E atit de spectaculoasa si veridica, incit am tot dat repeat la secvente: bataia de pe autostrada, showdownul final din casa mafiotilor, baletul lui cu torta aprinsa in mina, so on and so forth. E clar, mai bine de atit n-am mai vazut in nici un film, ever. Pe de alta parte, aici mi s-a parut ca ar rezida core-ul filmului, si nu in povestea de dragoste intre el si domnisoara cu pricina, amanta sefului sau. N-am simtit-o, n-am avut timp, ca fata era mai tot timpul cu altii: ba cu seful, ba cu amantul, ca sa-i mai lase lui mult timp de dragosteli. De asemenea, ocupatia ei, violoncelista si toata atmosfera aia de cultura inalta venita sa contrabalanseze duritatea vietii lui, mi s-a parut putin trasa de par (ca si capacitatea lui de regenerare; il hacuieste ala cu cutitul, aia il ingroapa de viu, nimic, el merge mai departe, ca Uma Thurman). Ma rog, in afara de circotelile astea mici, n-am nimic sa-i reprosez. E action flick, da, dar de calitate premium, cu imagine bestiala si trade mark HOK cum zici tu, plus un asasin la fel de trist-amuzat (hence the title) ca si Killerul din Fallen Angels. M-a tinut prins cap-coada, amazed at how good it could get. Il plasez peste Oldboy, dar sub Sympathy for Mr Vengeance.
Your conclusion says it all.
Originally Posted by bellhop:
|
anyway, a greatly enjoyable visual experience, real feast!
|