[ricutza]

ieri a fost pentru mine ziua Francois Ozon si am vazut cele dou filme ale sale prezente in festival: Le temps qui reste si 5*2. Mi-au placut ambele insa al doilea mi s-a parut mai bun.
In Le temps qui reste mi-a placut extrem de mult modul in care a fost prezentata relatia dintre Romain si Sascha. Cred ca e prima data cand vad o relatie dintre doi homosexuali prezentata atat de natural si de putin ostentativ. chiar super tare!
5*2 seamana destul de mult ca stil exceptand lipsa de linearitate a povestii. Cu toate astea mi s-a parut mult mai inchegat. Mi s-a parut foarte tare ca a ales sa spuna povestea pornind cu sfarsitul. sigur, procedeul nu e nou, dar automat ca spectator incepeai sa-ti pui niste intrebari... cei doi divorteaza? dar din cauza lui?primele trei momente te fac sa crezi ca din cauza lui...apoi in al patrulea vezi ca nu e deloc asa si iti explici si anumite reactii din momentele descrise anterior. Ultimul moment pare sa nu aiba nici un rost pentru ca deja povestea e clara si e clar si sfarsitul. Si totusi acolo se ascunde intreaga drama a situatiei si-ti dai seama ca personajele stea sufera mereu: inainte de a se cunoaste, impreuna si separat. Si filmul nu pune deloc comprese...