|
pt benny
nu, tipu din 'le temps qui reste' (fotografu) decide, pur si simplu, ca ultimele momente ale vietii sale sint ale sale, ii apartin - si de aceea se rupe de familie (cu except bunicii) & iubit/prieteni... nu stiu daca 'sarbatoreste viata' - n-am avut impresia asta -, dar in orice caz vrea sa se bucure de ce i-a mai ramas: 'timpul care ramine'. de aceea si cadrul final - in timp 'real' aproape -, cind plaja se goleste de lume & el ramine acolo, intins... mie mi-a placut tocmai pt ca e scurt, 'economic', fara blablauri metaforico-metafizice. si mi-a mai placut ca mortu-to-be (ca sa zic asa) nu e idealizat & nu are 'un msg f f important de transmis umanitatii': e 'just a guy', destul de arogant-antipatic de altfel, care tries to deal with it in his own way...
nu mi se pare un subiect f complicat, poate ciudat - dar asta e 'specialitatea' lui ozon. ah, si morbid: din ac. pdv, trebuie vazut 'sous le sable'! mi se pare capodopera lui ozon - si cel mai bun rol al lui charlotte rampling ever!!
|