[ogto]

ok, french movies, majoritatea fiind cu 'gay cowboys eatin' pudding', dar am reusit sa trec peste alea si sa vad niste chestii bune :shock:

Feux rouges - am pierdut inceputu filmului dar am prins repede ce se intampla. Un tip gen scund, chel, cocosat, cu camasa bagata in pantaloni pleaca cu nevasta stilata noaptea dupa copii, se cearta, se despart pe drum si tipul merge singur cu masina dupa copii, devenind din ce-n ce-n mai beat si agatand un tip pe drum. Clasfic acest film ca fiind "un 'road movie' improbabi", chestia cu evadatul e bine introdusa in poveste fara sa tipe a "COINCIDENTA HOLLYWOODIANA, mama, fix asta e alesul, cum asa". Cineva s-a plans ca a fost cam plictisitor dar regia si imaginea e foarte misto, gaseste un ritm just right, nici o scena nu tine prea mult, nu zaboveste, cadre misto. Tin minte scena din padure, evadatul il taraie pe tip si il lasa sprijinit de un copac, fiind iluminat de lumina farurilor, iar in spate e negru total, o da. Undeva la mijlocul filmului asta e intr-un satuc si n-o poate contacta pe sotia lui, se duce la un dinner micut cu o tipa franceza neobisnuit de 'buna' si amabila, aici da vreo 20 de telefoane in lant, incercand sa dea de sotia lui. Desi filmu nu e o mare capodopera mi-a placut enorm, dar nu l-as vedea a doua oara. Surprize multe la festivalul asta.

Mon Idole - O da. Aici incepe distractia. Best movie so far. Intr-o televiziune unde toti sunt nemilosi, dog eat dog word, un asistent se remarca in fata sefului uber cool (scena slow-motion pe muzica de la inceput cu sef care intra in caldire ne asigura ca he is the cool element of the story), iar incepe intre asistent, sef si sotia lui o relatie amicala. Tipu se duce la casa de la tara a sefului pt weekend, sa stea cu el si sotia lui, si-o trage cu sotia, cu acordul sotului, vedem pe sotie (diane kruger) goala, marca unui film bun si alte chestii din ce-n ce-n mai bizare. Toate chestia degenereaza sublim intr-o chesti psihopatica, nebuna, crima intunecata si putintica actiune de genul fugit prin padure si urmarit de un batranel cu o pusca, imbracat ca bebelus (sper ca n-am zis prea multe). Povestea e geniala, gen hollywood n-ar putea sa faca niciodata asa ceva, personajele devin din ce-n ce-n mai 'futu-te' pana cand sunt cu totul distruse, nu e nimic gratis, umorul, ciudatenia, crima si actiunea e dozata perfect. Tipul sef aduce aminte a un Alan Rickman mai dur si mai cool (alan rickman e classy, not cool), tipu asistent e cam fraier, cam enervant, cam blunt, perfect, iar tipa e divina. Nu avem parte de cadre miscate sau filmari din mana haotice, muzica e in general buna si cool dar cele mai tari sunt scenele de tipul "sefu intra in slowmotion in cladire" sau asistenul vede pe sotie stand jos nemiscata si restul se misca haotic si rapid in jurul ei. Can it get any better? yes, but it gets worse. Finalul se strica cumplit, adica ultimile 5 minute. O da pe o chestie gen curcubeu si muzica pozitiva, sa intre desenele animate, eu as fi dorit ceva mai sumbra, macabru, urat care in care sa ne fie clar ca toti erau facuti varza. Putea fi perfect (in sensul ca facea tot ce-si propunea sa faca) dar finalul strica. Oricum, genial filmul nontheless.

la blessure - o super plictiseala tampita cu negri imigranti. Cadre lungi si inutile, multa poezie, FOARTE multa poezie. Personajele emana poezie tot filmul, si are 2 ore si 40 min. Numia ca nu era titrat si eu nush franceza decat sa spun "mi se falfaie" si am plecat dupa 20 de minute.