A History of Violence
Rezultat din impreunarea westernului (si mitul celui care isi apara proprietatea cu pusca in mina) cu political correctness si some American dream stirred in for good measure, filmul lui Cronenberg poate sa joace si in liga lui Blue Velvet, si a lui Elephant si, totusi, sa fie mall-pleaser (sintagma nu imi apartine, e preluata din vol 41/no. pe sept-oct 2005 din Film Comment, pe care vi-l recomand spre lecturare, sa nu mai scriu eu aici). Filmul are, din cite am observat eu, un body-count de 10, ca vad ca se poarta, mai nou, sa iti numeri mortii din filme. In plus, mai are si doo scene: una de fut (sotia imbracata in cheer leader) si una de rut (el si ea intr-o partida minioasa, pe scari, ca in Donnie Brasco).
Intr-un catching phrase, filmul ar sta sub incidenta lui from zero to family hero, and back.
Stilistic: un wide angle (27 mm) omniprezent, intim si deloc separationist, care integreaza foarte organic personajele in cadru, plus o cromatica si un ecleraj care imi amintesc de Spider si Crash.
|