|
rar am fost mai confuz cu privire la un film , ca in cazul d-lui Lazarescu. E greu sa imi structurez o parere critica. peste toate incercarile de a o face, troneaza un sentiment de neimplinire artistica ce loveste acest film. aproape ca nu ma lasa sa spun nimic despre el, filmul acesta. nimic cu exceptia unor detalii ce pot parea importante si totusi nu sunt. detalii si bune si rele. e un puzzle foarte pestrit, daca imi iertati pleonasmul licentiat. sa incerc totusi sa spun ceva...
bucatele de puzzle bune:
bucatica buna 1 : cristi puiu face actorii de film sa joace film. ceea ce e o performanta pentru cinema-ul romanesc, a carui mare meteahna, chiar si in filme bune, este ca actorii JOACA TEATRU.
bucatica buna 2 : doctorul de la tomograf.
bucatica 3 : atmosfera. filmul creeaza o atmosfera. recunoastem cu totii cenusiul vietii romanesti. apartamente inghesuite, vecini blazat-amabili, saracie (caci da, filmul este despre saracie, si morala si materiala). ce e nou? filmele romanesti post revolutionare de tranzitie se razboiesc cu sistemul. o fac exagerat, impietand asupra scopului artistic al unui film. MDL nu este un protest. Este o elegie. Este artistic. Este contemplativ. Cea mai buna replica din film (aici ajungem la bucatica buna 4). In timp ce unul din doctori ii tinea lectii de morala bietului batranel, lazarescu raspunde confuz, dar din strafundul fiintei sale obosite si bete, desfiintand "problema de moralitate" urlata de medic - "...e o problema de morTalitate!" . e poate cel mai tare strigat de ajutor din istoria cinema-ului romanesc. am crezut ca mi s-a parut, ca batranul ar fi ingaimat tot "moralitate" incercand sa faca fata medicului moralist dezlantuit. si totusi am auzit "mortalitate" . daca scenariul e asa, e genial.
bucatica buna 5. rolul foarte bun al asistentei de pe ambulanta. puiu nu pune accent pe transformarea personajului pentru a nu risca teatralul. insa evolutia ei de constiinta pe traseul dintre spitale, este evidenta si jocul actritei o incununeaza subtil. de la nepasarea cu care "facea injectii cu frectii" acasa la lazarescu , asistenta ajunge sa se bata pt pacientul ei la ultimele doua spitale. a observat cineva? Cred ca exista momente de gratie in viata unui om, momente cheie, date de Dumnezeu, in care li se ofera sansa sa iasa din nepasare. sa iubeasca. sa incerce. sa strige, sa lupte, sa se purifice. Sa se "lepede" crusta ignorantei afective a unui dobitoc modern. Traseul constiintei asistentei e la fel de important pt film (din punctul meu de vedere) ca si traseul chinurilor lui Lazarescu. chiar daca e discret. sau poate si de aceea.
Bucatzele rele:
- filmul are premise, nu insa si dezvoltari dramatice. Nu taie. Nu sangereaza. teama de ridicol l-a facut probabil pe regizor sa nu dramatizeze. Filmul sfarseste prin a fi usor sters. Sau poate ca pe noi nu ne mai impresioneaza nimic?
- filmatul din mana. nu tine. e obositor si pointless. nu aduce nimic filmului.
- portretele doctorilor. ni s-a aratat ca sunt cinici. si? sunt cinici pt ca sunt prost platiti,obositi, blazati de conditii si sistem. cinici asa cum sunt salveaza vieti. multe. Scenariul esueaza in a da o imagine de bad guys doctorilor. Toate deciziile lor par logice. toate sunt justificate. Un doctor nu e de vina cand nu are conditii sa opereze, cand salile de operatie ale bucurestiului sunt ocupate pt ca s-a rasturnat un camion (ceea ce parca totusi nu e posibil!!! cred ca e o exagerare de scenariu nepotrivita) , cand e coada la tomograf, cand diagnosticul e greu de pus, cand pacientul inca constient, refuza sa semneze pentru operatie? Tot ce reuseste sa le impute filmul e cinismul. Pentru unii a fi sarcastic si cinic e un mod de a supravietui intr-o lume profesionala dura. Poate e felul lor de a nu inebuni. Dar poate cineva sa spuna : Acel medic l-a ucis pe Lazarescu? Daca Puiu vroia sa arate incompetenta, care poate exista la unii medici, trebuia sa aleaga situatii mai flagrante. Sa ingroase tarele de caracter ale persoanjelor-medici. Una din neimplinirile artistice ale filmului se trage de aici. Filmul propune dar esueaza in demonstratie.
Cam asta ar fi. Ah, si finalul...confuz...foarte confuz....accept ideea ca Lazarescu nu moare pe ecran. accept ideea ca regizorul ar fi putut sa gaseasca inutil acest lucru, pt ca filmul voia de fapt altceva. accept ca titlul poate lamuri situatia de fapt pt cine ar avea dubii. foarte bine. sa nu arate ca moare. ok. dar aici totul e lasat in coada de peste....In titlu moare, pe ecran nu moare dar nici nu traieste...doar ...sta....cateva secunde. dupa care filmul se rupe. la propriu! finalul asta, s-a vrut un nou "point" . esuat.
e un film notabil, printre putinele filme notabile din cinema-ul romanesc. dar nu prea e in primele 10. parerea mea.
|