[Dr.Flagh]

Candva SF ul fascina in sine fiinca opera cu repere provocatoare.
Cu cat ideile, imaginatia autorului, puteau fi mai greu exprimate artistic prin mijloacele cinematografului, cu atat mai mult castiga in subtilitate mesajul artistic. Bietii regizori se chinuiau cum puteau sa transpuna ceva pe ecran. Si cu costuri colosale.
Culmea, azi mijloacele sunt la indemana oricui, iar autorii (chiar si cei de renume) le folosesc pentru chestii derizorii. Chiar si Spielberg, din pacate.

Sa fim clari, nu spun ca nu-mi plac SF urile moderne. Dar ma asteptam la mai mult din partea celor care abordeaza genul. Speram sa o faca mai cerebral.

Sunt de acord ca nu-i in regula nici sa asimilam fortat SF ului lucrari de calitate care au de-a face doar tangential cu genul, sau chiar n-au de-a face(Donnie Darko). Si asta doar din dorinta de-al mentine artificial in topuri culturale si de-a ridica moralul fanilor.

Bineinteles ca exista si produse de calitate. Dar par a fi exceptii care confirma regula. Exemplul meu: Eternal Sunshine Of The Spotless Mind