[marx]

as avea o singura remarca: 'aplatizarea', uniformitatea de care vorbeste in leg. cu medicii din film (cu excep. dr. ardeleanu/florin zamfirescu) este, cred, voita - un efect al sistemului si, f probabil, al tipului de 'om nou' (= recent, apud patapievici) produs de scoala comunista: semi-cult, superficial, 'aplatizat', cu vocabular pauper si 'emotii' trase la xerox...
nu intimplator, dr ardeleanu este alta generatie - mai apropiat de 'lazarescu dante remus' (sau de asistenta mioara avram)! sint oameni care-si pastreaza, totusi, o anumita 'umanitate' (in bine sau in rau) - personaje pe care, oricum, le retii. (exista si exceptia de la regula - doctorul de la tomograf -, dar si acesta este, de fapt, un golanel simpatic & mecanizat...)

Mai usor cu aberatiile draga ALS. Nu le mai rostogoli legate cu clopotzei la inkeieturi ca faci zgomot inutil. Nu esti tu dotat cu intelegerea concreta sa definesti un medic, sau mai bine zis activitatea lui. Tu abia insiruiesti niste idei strambe care incearca sa decojeasca de simboluri produsul altora, sfarsind in inutilitate. Si daca de scrisul tau ar depinde viata unor oameni ai fi acuzat de genocid pana acum. Inclusiv glumetzul de Patapievici.Punct.


In primul rand, MDL e mai degraba un produs Reality TV, decat un film artistic (comparati-l cu Bringing Out the Dead al lui Scorsese pe aceeasi tema) . Iar de actul medical se foloseste ca de o vitrina de a prezenta lento degradarea vietii. E o cronica a unei morti anuntate. Drama nu rezida din moartea d-lui L. (care trebuia operat urgent de hematom subdural pt a fi trimis acasa sa moara linsitit de neoplasm hepatic), ci se configureaza pe solitudinea si fragilitatea batranetii(asteptarea batranului pe scarile blocului in siajul atentiei unei gospodine prea ocupate domestic de extazul prepararii peltelei de gutui).
In rest e o comedie prea banala ca sa ma epateze; recunosc ca subiectul pt mine e insipid si plictisitor, si mai recunosc ca am acelasi comportament in fatza pacientilor, poate sunt si mai dur cand intalnesc anumiti humanoizi primitivi. Oricum, n-ai timp sa devii un filantrop psihologic pt toti pacientii consultati cand sunt cazuri grave care pot muri la usa.
Ce m-a nelamurit in diegeza: L. refuza intial sa se intinda pe targa cand se urca prima data in ambulanta. Are orgoliul ca-si poate domina boala. Apoi, durerea il acapareaza, ca sa fac un joc dce cuvinte, boala ii aboleste personalitatea, il indeamna sa ceara un sprijin, apoi il determina sa fie un organism primitiv ce nu-si mai poate stavili reactiile fiziologice. Mictioneaza. E incoerent. Dar, surpriza, refuza sa semneze actul de prelungire a vietii?! De ce? Din solidaritatea cu moartea? Engima scenaristica....
Dar mai am o nelamurire: se mai alapteaza mult Puiu de la Dogma'95?
Si inca una: as fi tare curios sa stiu de unde a auzit Puiu sau Radulescu de sindromul Mallory-Weiss?

PS: ce mult am scris...?! mda.