|
Intr-adevär, si asta e o laturä a filmului care meritä atentie.
Am comentat mijloacele de expresie ale lui Puiu în partea finalä a cronicii, si n-am sä mai revin, ca sä nu mä lungesc (de-aici în colo, ar deveni o discutie de exegeti ai stilului cinematografic, eventual cu filmu-n fatä). Voi face doar câteva remarce de ordin general.
Dacä vä mai amintiti, acest "anti-stil", sau "a-stil", sau cum sä-l numim, atinsese o anumitä vogä în filmele Warner Bros din a doua parte a anilor '70. Il folosise Pakula în "All the President's Men", ca sä accentueze starea de documentar al filmului, iar la Scorsese, în "Alice Doesn't Live Here Anymore", începea sä devinä usor tracasant. Aceasta e capcana de care trebuie sä se fereascä Puiu, sau eventualii lui epigoni.
Modul ästa de a filma e foarte greu, în fond (contrar aparentei sale usurinte). Nu e usor sä faci "plin" din "gol", sä fii poetic cu mijloace prozaice. Cea mai mare gresealä ar fi sä creadä cä, gata, au plesnit-o! Pe de o parte, numai ANUMITE filme se preteazä la o asemenea conceptie vizualä; pe de altä parte, este o viziune cinematograficä extrem de vulnerabilä - fie la nedesävârsire, dacä nu e stäpânitä impecabil, fie la präfuire, dacä e folositä abuziv.
|