Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
SPLENDID!
as avea o singura remarca: 'aplatizarea', uniformitatea de care vorbeste in leg. cu medicii din film (cu excep. dr. ardeleanu/florin zamfirescu) este, cred, voita - un efect al sistemului si, f probabil, al tipului de 'om nou' (= recent, apud patapievici) produs de scoala comunista: semi-cult, superficial, 'aplatizat', cu vocabular pauper si 'emotii' trase la xerox...
nu intimplator, dr ardeleanu este alta generatie - mai apropiat de 'lazarescu dante remus' (sau de asistenta mioara avram)! sint oameni care-si pastreaza, totusi, o anumita 'umanitate' (in bine sau in rau) - personaje pe care, oricum, le retii. (exista si exceptia de la regula - doctorul de la tomograf -, dar si acesta este, de fapt, un golanel simpatic & mecanizat...)
|
Aäää... da! Intr-adevär! Iatä, la aspectul ästa nu m-am gândit, si cred cä ai dreptate. Chestia cu "omul nou" e un concept fundamental al filmului.
Oricum, de retinut cä am precizat, în finalul paragrafului, necesitatea ca eventualele unul-douä portrete de "diversificare" sä fi fost astfel alese încât sä completeze ACELASI ansamblu uman, cu semnificatiile lui. Masca orwellianä a "omului nou" devine foarte interesantä si când se aplicä pe chipuri mai vârstnice, sau când ia aparentele unui "socialism cu fatä umanä" - în fond, ceea ce ai relevat prin referirea la Dr. Ardelean. Mai amplu nuantat, grupul medicilor ar fi devenit mai credibil (transpunând si la nivel de ansamblu credibilitatea fiecäruia dintre ei în parte), pästrându-si totodatä semnificatiile deja existente.
Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
sint, sincer, impresionat de cronica lui pitbull - care arata ca (sper sa nu se supere!) e nevoie de o anumita experienta de viata - si, ca atare, o virsta mai 'coapta' - pt a percepe nuantele ac. film.
|
Ei, dar de ce sä mä supär? A fi näscut în 1960 nu e nici un handicap, nici un merit - e o simplä conjuncturä (ca si a fi venit pe lume cu zece, douäzeci, treizeci de ani mai târziu). Cum scrie pe acea celebrä piaträ funerarä a unui mormânt din Paris: "Ce esti, am fost si am uitat. / Ce sunt, vei fi neapärat." (Numai cä eu încä n-am uitat "ce-am fost", si sper nici sä nu uit vreodatä!
)
Apropo, mi-am amintit o fabulä pe care o stiu de la Valeriu Moisescu si o mentionam adesea apropo de orice performante artistice (filme, piese, cärti, interpretäri actoricesti) neconvingätoare, în pofida foarte frustului lor realism:
Zice cä odatä, într-un bâlci, un tip imita la perfectie guitatul unui purcel, si toatä lumea se präpädea de râs si-i umplea cäciula de bani. Unul vede, si ce-si zice: "Päi stai, dom'le, cä as putea sä câstig de zece ori mai mult!" Asa cä ia repede un purcel adevärat, îl ascunde sub dolman si-ncepe sä-l strângä cu putere sub brat. Purcelul guita de mama focului... si nimeni nu-i dädea atentie!
Morala? Probabil cä purcelul nu guita artistic!
Färä purcei adevärati ascunsi nicäieri,
"Moartea domnului Läzärescu" "guitä" cum nu se poate mai ARTISTIC!