|
Belle de jour - 1967. Catherine Deneuve, Jean Sorel, Michel Piccoli.
Un film despre o tanara sotie de doctor, frumoasa, eleganta si rafinata careia, aparent, nu-i lipseste nimic pentru a fi fericita. Si totusi, tanara Severine (interpretata de Catherine Deneuve), nefiind capabila sa-i acorde prea multa atentie sotului in viata reala, isi proiecteaza inconstient dragostea in vise ciudate, de un erotism violent. In vise, faptul ca sotul ei (Jean Sorel) ii reproseaza ca este rece fata de el, nu este decat un "pretext" la indemana pentru ca ea sa se inchipuie legata de copaci, batuta, improscata cu noroi, umilita, oricum, victima unui erotism extrem.
Visele vor primi si o concretizare in realitate, in momentul in care Severine afla intamplator de la o prietena ca exista o casa de toleranta, unde, iti poti imagina, merg si fete la fel ca ea...si, mai mult, cand un prieten de familie (Michel Piccoli) ii zgandare curiozitatea si-i spune adresa acestei case.
Dupa o munca grea de auto-convingere (se duce, se razgandeste, se duce iar), Severine accepta provocarea acestui rol, dar numai intre orele 2 si 5 dupa-masa; numele ei de prostituata va fi…Belle de jour. Experientele prin care va trece vor fi, bineinteles, mult mai excentrice, perverse, umilitoare si traumatizante decat acelea din visele ei, dar vor avea darul sa o vindece pana la urma de ele si sa o schimbe.
Filmul merita vazut, desi este lipsit de efectele vizuale socante si impresionante din Cainele andaluz sau Varsta de aur.
|